Comentariu de Theodor Jumătate » Maestrului Wenger, care refuză maeştri: goodbye!

Vremea lui a apus la Arsenal. Chiar şi fanii care-l idolatrizau odată şi-au dat seama. Nu mai cred în el, în elegantul domn francez ce le-a fost 16 ani profesor, şi nu-şi mai disimulează sentimentele. “Arsène, mulţumim pentru amintiri, dar e vremea să ne luăm la revedere”, i-au scris cu litere mari, albe, pe un banner roşu. În culorile clubului, să-l doară şi mai tare. Ştiau că, întotdeauna, cuvintele ce reflectă adevărul au efect. Şi afectează.

“Lăsăm în urmă ce facem, nu ce spunem”

L-au afectat atît de tare pe Wenger, încît gentlemanul şi-a pierdut distincţia la conferinţă, cînd un ziarist i-a reamintit acel “goodbye” al peluzei: “Nu răspund la această întrebare. Vrei să-ţi repet? Refuz să comentez! N-ai înţeles?”. Dar i-a ironizat pe suporteri, flatîndu-se singur: “Totuşi, trebuie să fiu genial dacă mi-am ascuns inabilitatea strategică atît de mult timp”. Şi le-a mai transmis ceva: “Trăim într-o lume cu libertate totală de opinie, dar lăsăm în urmă ceea ce facem, nu ceea ce spunem. Iar faptele noastre sînt pe teren”.

Aparent, corect. În realitatea Arsenal, profund greşit.

Cele mai slabe cifre

Fapte? “Generosul nostru fotbal”, cum îi place alsacianului să-l descrie, are în acest sezon, pe lîngă locul 6, cele mai slabe cifre din ultimul deceniu în campionat. 1,64 medie de puncte pe meci şi 1,57 medie de goluri. Nu mai oferă nici bucuria clipei, ca altădată, iar la finalul sezonului e oricum un ocean de tristeţe, fără victorii, fără trofee.

Fapte? Din 2005, “tunarii” fără bombe n-au mai cucerit decît FA Cup şi Supercupa Angliei, ambele în 2014, după nouă ani de deziluzii absolute. Iar titlul în Premier e mereu o himeră din 2004. “Ne-am calificat 15 ani la rînd în primăvara Champions League”, combate Wenger. Şi? De cîte ori a cîştigat cupa cea urecheată? Niciodată!

L-a respins pentru un apartament

O dezvăluire i-a mîhnit şi mai mult pe fani. Au aflat din cartea lui Messi că Wenger l-ar fi putut lua pe Leo în 2003, o dată cu Fabregas. Tatăl argentinianului i-a cerut un apartament şi monsieur Arsène l-a refuzat. Preferînd să-l lase Barçei pe copilul de 16 ani. N-a intuit că va deveni cel mai mare fotbalist din istorie.

Suporterii mai aveau două exemple.

Primul era Cristiano. În acelaşi an, 2003, managerul a considerat că Ronaldo e prea scump la 18 ani, n-a vrut să plătească 18 milioane de euro, cît cerea Sportingul lui Bölöni, şi l-a pierdut. Vizionar, Alex Ferguson a plătit el acea sumă.

Al doilea, Ibrahimovici. În 2000, la 19 ani, ar fi trebuit să fie jucătorul lui Arsenal. Dar i s-a pretins să vină la Londra pentru probe, ceea ce mîndrul suedez cu origini slave nu putea accepta. Aşa s-a dus şi visul Zlatan.

Klopp e viitorul. Tot la 47!

Şi pentru că a scăpat printre degete trei jucători colosali, ar trebui să plece. Iar soluţia înlocuirii sale ar putea fi simplă: Wenger se desparte de Arsenal, Klopp se desparte de Dortmund, Klopp vine la Arsenal. Cîţi ani are Klopp acum? 47. Cîţi ani avea Wenger în 1996, cînd a semnat cu Arsenal? 47. Touché!