Primul fotbalist român nominalizat la Balonul de Aur descrie atmosfera apăsătoare din capitala Franţei, unde este stabilit alături de fiul său, Mihai, arhitect. Însă n-a uitat de clubul de suflet.
La două săptămîni după ce Macri, 221 de meciuri în Liga 1, suna la ora 19:23, anul naşterii Rapidului!, pentru urarea de "Crăciun fericit", fostul căpitan al Giuleştiului primea un telefon înapoi. Vineri seară. La Paris nu mai era linişte.
- Nea Take, vedem imagini groaznice din oraşul dumneavoastră!
- Şi eu mă uit la televizor întruna. Acum o să dau la fotbal, prind un canal care transmite liga a doua din Franţa, mi-au pus copiii în cameră, să mă mai relaxez. Atentatul a avut loc chiar la două staţii de metrou de locul unde stau eu! Au fost cîteva zile grele de tot.
- Aţi mai ieşit pe afară?
- Nu, de trei zile nu am ieşit din casă! M-a sfătuit şi fiul meu, Mihai, care e arhitect de profesie, să fac aşa. În plus, a mai şi plouat pe aici. De obicei, mă întîlneam într-un loc cu alţi foşti fotbalişti şi oficiali sportivi din Franţa, Federaţia Franceză, "Clubul veteranilor" se numeşte, dar acum nu am mai putut. Uite, de exemplu, fiul meu n-a avut încotro, copiii au ieşit, s-au dus la serviciu.
- De cînd locuiţi la Paris, aţi fost martor la scene de violenţă...
- Nu, nu, nu! Niciodată! Niciodată n-am auzit de aşa ceva pe aici, nu să văd!
- La televizor...
- Să vedeţi ce se vorbeşte pe la televizor! De exemplu, cineva spunea că teroriştii nu ar trebui omorîţi, ci ţinuţi în viaţă. Apoi, să le fie ucise familiile în faţă, poate aşa s-ar învăţa minte!
- Dar...
- Auzi, chiar, în ţară ce mai e? Ce mai face Rapidul?
- A venit Pustai, am înţeles că o să semneze şi mai mulţi jucători. Să vedem!
- Da, bine zici "să vedem!". Mulţumesc de telefon! O să vă ţin la curent dacă se mai întîmplă ceva. Oricum, în o zi-două sînt sigur că se linişteşte treaba.
"E păcat că au murit atîţia oameni nevinovaţi. Şi cei din redacţie, şi cei din magazin, luaţi ostatici. E înfiorător" (Take Macri, fost căpitan Rapid)
13 ani a fost Macri căpitan al Rapidului, între 1952 şi 1965: a preluat banderola de la Ştefan Filotti şi i-a cedat-o lui Nae Georgescu
{{text}}