Pentru "Moneyball: Arta de a învinge", Brad Pitt a fost nominalizat la Oscar 2012 şi ca producător, şi ca actor.
"Moneyball" nu seamănă cu alte filme despre sport pe care le-aţi văzut. Cele care culminează cu discursul motivaţional al lui Al Pacino, Tom Cruise, Clint Eastwood sau alt orator de categorie grea, urmat de un meci care-ţi aruncă inima din corzi direct în tavan.
De data asta, povestea trece de suprafaţa credibilă a basmului şi te poartă foarte aproape de realitatea incredibilă şi puţin vizibilă a sportului profesionist. Nu sar sîngele şi sudoarea în ochii camerei, dar filmul ăsta seamănă cumva cu "Rocky", rolul lui Stallone fiind jucat de o echipă de baseball, care se bate cu granzii cei răi.
Pregătiţi-vă pentru altfel de experienţă, şi captivantă, şi utilă! Discursul lui Al Pacino o fi el tunător, te convinge pe moment, dar cuvintele le uiţi de cum ieşi din sală. Pe cînd ideea din "Moneyball" o iei cu tine şi poţi s-o povesteşti şi prietenilor, şi copiilor, şi nepoţilor.
O echipă de poveste
Cu şase nominalizări la Gala Oscar din 2012, "Moneyball" este o poveste de succes ieşită din tipare, la propriu şi la figurat. Filmul are la bază o carte care relatează peripeţiile echipei de baseball Oakland Athletics şi teoriile managerului ei, Billy Beane.
După o primă tentativă de ecranizare, scenariul, deşi semnat de scenaristul "Listei lui Schindler", a ajuns să zacă prin sertarele marilor studiouri. Brad Pitt a aflat de el, l-a citit, i-a plăcut. A cumpărat drepturile, a produs filmul şi, probabil pentru a economisi din bugetul de 50 de milioane de dolari, s-a distribuit pe el însuşi în rolul principal.
Secretul buturugii mici
Filmul nu e doar despre baseball, despre sport, sportivi şi antrenori. E despre orice mediu în care există competiţie. Marele secret al "buturugii mici" îl reprezintă calculul. Pentru a răsturna "masa bogaţilor" şi a întoarce şansele în favoarea ta trebuie să-ţi pui la bătaie mintea, să analizezi, să măsori. Iar "cînd adversarul greşeşte, să ai grijă să nu-l întrerupi".
Asta face Bill Beane, fost jucător, ajuns managerul unui club de baseball: gîndeşte. Observă, observă, apoi iar gîndeşte, pînă descoperă strategiile cîştigătoare în teren. Apoi sfidează gura lumii şi se ia de gît cu vechile metode de a monitoriza prestaţiile jucătorilor.
Aplicată la fotbal, revoluţia lui Beane ar suna, în rezumatul rezumatului, cam aşa: nu e importantă vedeta, ci echipa. Iar la nivelul echipei sînt importante cu totul alte criterii decît cele considerate importante prin tradiţie. De exemplu, nu e important ca un atacant să dea goluri, e important să dea pase cît mai multor coechipieri.
Acum nu putem decît să-i dăm dreptate, mai ales după ce Germania a cîştigat Mondialul cu un lot fără staruri. Dar în urmă cu vreo 15-20 de ani, cînd cotele transferurilor o luaseră razna în Major League Baseball, Billy Beane, cu strategiile lui low-cost, trecea drept excentric, în cel mai bun caz.
Scouteri veritabili în distribuţie
Filmul prezintă lupta lui Beane cu sistemul, o luptă palpitantă, deşi se duce în afara terenului. "Moneyball" pare realizat după teoriile managerului lui Oakland Athletics: sacrifică vedetele în favoarea poveştii. Superstarul Brad Pitt (nominalizat la Oscar şi ca actor, şi ca producător) nu are parte de monologuri hamletiene sau de băi de lumină. Devine o piesă printre alte piese aflate în joc. E un Cristiano Ronaldo convocat la Mannschaft.
Pînă la final, ţi se poate întîmpla chiar să uiţi cu totul că e Brad Pitt, e doar un tip care se zbate pentru ideile lui, pentru echipa lui. Ajungi să-i ţii pumnii, nu mai bagi de seamă că-i actor. Alături de el, de Robin Wright ("House of Cards") şi de Philip Seymour Hoffman, au fost distribuiţi scouteri veritabili din baseball.
Jonas Hill, în rolul secretarului "metodist", absolvent de Yale, a fost nominalizat la Oscar pentru rol secundar. "Moneyball" s-a aflat în cursa Premiilor Academiei şi pentru cel mai bun film, cel mai bun montaj, cel mai bun sunet, cel mai bun scenariu adaptat.
Cît despre regizorul Bennett Miller, dacă la Gala Oscar de anul ăsta veţi vedea pe cineva lătrînd pe scenă, să ştiţi că el e! Cu mulţi ani în urmă, pe vremea cînd era doar un student visător, Miller a încheiat un pact cu prietenii artişti: primul care ia statueta va lătra în locul discursului de mulţumire.
Între timp, Miller a fost nominalizat la Oscar de două ori: în 2005, pentru "Capote", şi în 2015, pentru "Foxcatcher", film care i-a adus deja un premiu pentru regie la Cannes 2014.
50 de milioane de dolari e bugetul total al filmului
32 de premii şi 60 de nominalizări a strîns "Moneyball"
"Un film care te prinde chiar dacă nu eşti deloc interesat de baseball sau de alt sport" ("The Movie Report")
"Un film puternic, a cărui temă poate fi aplicată în oricare alt domeniu decît sportul" ("FilmCritic.com")
"Interesant, emoţionant şi foarte inteligent" ("The Observer")
{{text}}