Comentariu de Theodor Jumătate » Cîmpul de cartofi a fost inventat de Mou

Dar priviţi aceste imagini, colţul de teren unde nu există nici măcar gazon vopsit, e pămînt exact ca pe maidanul din spatele blocului, şi ghetele pierdute în mocirlă. Sînt din Londra anilor 2005 şi 2006, decupate de pe elegantul Stamford Bridge, arena miliardarilor albaştri ai lui Abramovici, iar crampoanele ce nu mai asigurau nici o stabilitate, avînd rol pur decorativ, erau ale ivorianului Didier Drogba. Şi aduceţi-vă aminte că nu e Sorin Cârţu primul care, pentru rezultate, se ascunde în spatele unui teren dezastruos. Chiar şi avînd echipă bună.

Jose Mourinho, probabil cel mai în vogă antrenor al începutului de secol, iubit şi detestat în acelaşi timp, a făcut praf premeditat suprafaţa de joc doi ani la rînd la Chelsea ca s-o elimine pe Barcelona. În "optimile" Ligii Campionilor, nu în Liga 1.

O dată a scormonit pămîntul, l-a săpat de parcă ar fi fost Heinrich Schliemann în căutarea Troiei, l-a umplut de găuri, pe care le-a astupat cu nisip, capcane pentru Ronaldinho şi Deco. Şi s-a calificat. A doua oară, într-o perioadă de ploi londoneze abundente, a cerut să fie udat terenul pînă în ultima clipă, sperînd să-l înece pe Messi într-o Tamisa verde-maronie. Şi nu s-a mai calificat. S-a înecat chiar el în mlaştina Stamford Bridge.

Mou, geniul malefic al fotbalului, care are în sînge tactica moldo-vlahă a arderii cîmpurilor şi otrăvirii fîntînilor în preajma marilor bătălii, l-a depăşit cu mult pe Cârţu. Aşa că nu trageţi în Sorinaccio. E doar un epigon. El, ca şi mulţi alţii, imită. Nu neapărat că ar fi şi bine ce imită.