La Steaua, cel mai răsfăţat susţinător a fost, de departe, performanţa. Rudă cu trofeul cîştigat în '86, una dintre cele două borne ale fotbalului românesc, alături de '94, performanţa a venit la stadion avînd ca alibi prezenţa masivă a suporterilor.
Istoria fotbalului românesc în perioada comunismului este identică cu istoria unui CAP, nu mai despicăm firul în clişee. Nici un stadion mai acatării în mediul rural, nici o cultură a fotbalului care să bată centralizarea comuniştilor. Un birt şi un televizor, acolo s-au născut simpatiile din tată în fiu. Stelişti, dinamovişti, cîţiva rapidişti, craiovenii şi restul. Favorizată, pînă la un punct, Steaua a ţinut cont de pumnii strînşi de cei de acasă şi a devenit, inevitabil, cea mai bună echipă mioritică, care speria Europa.
Ciudat cum succesul Stelei, cum forţa siglei sale, s-a întors, acum, împotriva audienţei ca o implozie. Pînă în '89, ultraşii aveau perciuni, mergeau la defilarea de 23 August şi se înghesuiau împreună cu militarii pe acelaşi scaun în tribună. Apoi democraţia a adus steagurile, petardele, torţele şi violenţa verbală peste cea fizică, lucruri pe care le vedeam, cîndva, la televizunea bulgară. Becali a adus un nou nume, o nouă siglă. Stranii alegeri, de ambele taberi.
Pleşu scria cîndva despre iubire, cum că "rămîne o abstracţiune. Că iubirea fericită nu are istoric". Şi aici, fără să clipesc, fără să simpatizez, mă gîndesc la meritul lunaticului suporter al Rapidului. Care iubeşte aplauzele tăcute ale spiritului. Impresia e că oricît de bogat ar fi, Rapidul rămîne cu imaginea unui haiduc, care fură inimi fără să fie nevoie să facă nimic.
Am fost mereu de părere că masa presei are un scaun la peluze. Că de acolo se vede cel mai bine. Am privit din ambele locuri şi nu ştiu cîţi suporteri ar strînge vreodată, acolo, Steaua, dacă ar retrograda, cum nu ştiu cîţi suporteri ar strînge, acolo, Rapidul, dacă şi-ar schimba sigla ori numele. Dar Rapidul a retrogradat, şi în tribune nu s-a văzut. Dacă etalonul performanţei e în Ghencea, sufletul model rămîne în Giuleşti. E timp berechet pentru răsturnări de situaţie. Apropo, uitasem un amănunt, Real Madrid a remodelat sigla de vreo 6 ori, iar Barcelona de vreo 10 ori.
{{text}}