Microfonul de pe prima pagină a Gazetei de vineri se face parcă auzit. Scrisoarea de recomandare cu numele Stelei, a celor de la CNA, e ca un bruiaj. Nu a fost oficial nimic, dar orice vine de la CNA numai neoficial nu poate fi numit.
E ca şi cum un parlamentar ar primi o scrisoare de la DNA. Ar fi indicat să faci asta, nimic oficial, doar te informăm. CNA-ul este ca un DNA care aruncă cuvintele după gratiile bunului simţ.
În muzeul celor de la Juventus Torino, vis-a-vis de o bancă veche pe care s-au întîlnit cîndva, tare demult, fondatorii clubului, sînt proptiţi de trecut nişte stîlpi cu butoane. Atîrnate de ei, o sumedenie de căşti audio care, odată puse pe urechi, te fac să asculţi istoria. Comentatori italieni din perioade alb-negru sau color urlă cu pasiunea lui Ilie Dobre ultimele minute, goluri, faulturi ori titluri de campioană. Numele echipei e acelaşi mereu cu povestea din tribune.
E ca şi cum ai cenzura emoţii. La Craiova să nu se mai strige “Ştiinţa, Ştiinţa!”ori la Braşov crainicul stadionului să îndemne publicul să nu mai scandeze: “Steagu', Steagu'!”, iar televiziunile să taie sonorul cu beep-uri numele Stelei de pe buzele galeriei. Apropo, care galerie?, dar asta e altă poveste. Pasiunea nu vine din hotărîri judecătoreşti.
În filmul Discursul Regelui, este regizat momentul cînd regele George al VI-lea cheamă, la radio, poporul britanic la război împotriva naziştilor. După ce că regele era bîlbîit, dacă mai primea şi o scrisoare de informare de la CNA poate că azi eram la defilare, nu la birouri, şi gafa cu steagul Germaniei peste harta Franţei nu mai era o glumă. O fi şi articolul ăsta o exagerare, dar e doar o recomandare, nimic oficial.
{{text}}