Fraţii Marquez scriu istorie în motociclism. Marc (22 de ani) e campion mondial la MotoGP, iar mezinul Alex (19 ani) e campion mondial la Moto3 şi a urcat în acest an la Moto2. Cei doi sînt primii fraţi campioni mondiali în acelaşi sezon din istoria de 66 de ani a motociclismului.
Într-un interviu acordat pentru El Pais, cei doi au vorbit despre copilărie, cum au ajuns să se îndrăgostească de motociclism, antrenamente şi cum trăieşte fiecare cursele celuilalt.
Cum erau duminicile la Club Moto Segre?
Marc: Ne distram, nu? Cursele de motocross se desfăşurau dimineaţa, duminica. Apoi, se făcea un grătar, iar după ce mîncam ne antrenam. Uneori dădeam ture pînă spunea tata: «S-a terminat benzina!» Cînd mergeam pe alte circuite mai departe de casă, la Amposta, Tortosa sau Mora d'Ebre, ca să nu fie nevoie să ne trezim la 6 dimineaţa, plecam de sîmbăta după amiaza. Aşa evitam să ne trezim cu noaptea în cap. Eu făceam karting, motocross, enduro... de toate!
Alex: Era o distracţie continuă. Mergeam acolo chiar şi cînd nu aveam curse. Eram foarte mici şi ne luau îmbrăcaţi în pijamale. Cînd ne trezeam, eram deja pe circuit şi mama ne echipa. Şi începeam să dăm ture. Cînd mergeam la pistele de karting plecam mai devreme, pentru că erau antrenamentele sîmbăta. Marc a început la 8 ani, dar ne-am antrenat împreună abia cînd eu aveam 8 ani şi el 11. Marc a participat într-un an la 50 de curse!
Cum erau vacanţele voastre?
Marc: Ne plăcea să ne petrecem vacanţele acasă.
Alex: Ne-am întors mai devreme din vacanţele petrecute departe de casă.
Marc: Am fost şi în Italia, dar ne plictiseam şi nu voiam decît să ne urcăm pe motociclete. Eram atît de enervanţi şi încăpăţînaţi că părinţii noştri ne-au zis: «Hai, toată lumea acasă!» În mod normal, vacanţele le petreceam acasă. Ne spuneau: «Dacă plecăm undeva, poate vom pierde vreo cursă».
Alex: Nouă ne era clar, în condiţiile astea voiam să rămînem acasă.
Marc: Nu puteai să le ai pe toate.
Alex: Mergeam cu bunicul la piscină în fiecare după amiază.
Marc: Şi ne plăceau parcurile acvatice.
Alex: Am mai merge şi acum, dar...
Marc: Ultima dată am fost în 2010.
Alex: Ne distram foarte bine. Nu ne plăcea prea mult să mergem să vizităm. Am fost de cîteva ori la Grădina Zoologică, dar... Aveam nevoie de acţiune.
Cît durează bucuria de a cîştiga un Campionat Mondial?
Marc: Eu aş zice că pînă prin ianuarie. Apoi trebuie să începi să te pregăteşti serios din punct de vedere fizic şi nu te mai gîndeşti la acel titlu. Luna decembrie e foarte lungă. Aveam o scuză la fiecare sfîrşit de săptămînă. Ziceam ca pentru noi că trebuie să celebrăm titlul mondial, că nu se va mai întîmpla. Dar cînd începe pregătirea, chiar dacă nu primim puncte, gata, s-au terminat petrecerile.
Care e cel mai bun lucru dintr-o iarnă fără curse?
Marc: Mie îmi place mult luna decembrie pentru că de-a lungul sezonului, nu prea pot practica motocrossul. De fapt, teoretic, n-ar trebuie să practic motocrossul. Dar în decembrie fac asta şi o fac des. În cazul în care mă accidentez, am timp să mă recuperez pînă încep etapele de Mondial.
Alex: Marc îmi zice: «Hai să mergem la motocross, că avem timp acum!». Iar eu îi mai tai elanul: «Dar am fost şi ieri».
Marc: Sau îmi spune că circuitul nu e în condiţii bune. Iar eu îi răspund mereu la fel: acum avem timp. S-a mai schimbat, dar înainte Alex era foarte rău. Asta ca să vorbim clar... :D
Alex: Acum nu mai sînt aşa. Înainte îmi era greu. Îmi plăcea să merg în sala de forţă, dar nu pe motocicletă. În sala, dacă oboseşti, poţi să te opreşti. Cu motocicleta trebuie să faci mereu şi drumul de întoarcere.
Marc: Acum mergem să ne antrenăm şi chiar face eforturi.
Alex: Asta pentru că acum reuşesc să-i pun un pic probleme fratelui meu. Antrenamentele mi se pare mai OK acum.
Cum a fost trecerea la Moto2?
Alex: Am muncit mult. Nu se poate altfel. Sînt piloţi care concurează de 4-5 ani la această categorie şi se simte, motocicletele nu s-au schimbat mult în perioada asta.
Marc: Ai de-a face cu o motocicletă mai mare şi, la început, aşa cum i s-a întîmplat fratelui meu, te gîndeşti: e mai rapidă, e mai distractiv totul, iei virajele mai rapid... Dar mai apoi, cînd trebuie să fie cu adevărat rapid, nu mai e aşa uşor.
Alex: Orice schimbare necesită o perioadă de adaptare.
Încă eşti în faza în care motocicleta te conduce?
Marc: Da, da, vă spun eu. Ajunge acasă epuizat, distrus. Face sieste de cîte două ore.
Alex: Moto2 te oboseşte într-un mod diferit. Oboseam pentru că sînt atît de înalt (nr. 1,80 m). Marc mă mai corectează, îmi sugerează să îmi folosesc mai mult corpul.
Concepţia voastră despre curse e diferită. Cum aţi trăit sezonul trecut?
Marc: După cursa din Malaezia, cînd Milner a tot încercat să-l prindă pe picior greşit pe fratele meu, prima chestie pe care i-am zis-o lui Alex a fost: «De ce nu i-ai plătit cu aceeaşi monedă?»
Am avut emoţii, m-am enervat. Trebuie să fii respectuos pe circuit, dar dacă eşti şicanat, ripostezi! El îmi zicea: «Calmează-te, încă sînt primul în clasament».
Alex: Dacă nu aş fi avut avans de puncte, poate că aş fi riscat mai mult. Dar se poate întîmpla să vrei să-i plăteşti cu aceeaşi monedă şi să cazi. Şi atunci ce mai faci? Eu am rezistat, mi-am văzut de cursă şi a ieşit totul bine.
Marc: Nu ştiu... eu nu văd lucrurile aşa. Ţi-a ieşit bine, dar... Ai arătat că ai clasă, dar eu nu aş fi rezistat fără să i-o plătesc.
Alex: Eram convins că o să iasă bine.
"Cînd a cîştigat fratele meu titlul m-am bucurat mai mult decît atunci cînd am ieşit eu campion mondial" Marc Marquez
"Mai mult decît un obiectiv, e un vis să concurez în MotoGP contra lui Marc într-o bună zi. Ar fi ceva incredibil! Totuşi, pentru a ajunge acolo trebuie să fiu un pilot foarte bun. Nu voi transforma acest vis în obsesie" Alex Marquez
{{text}}