Alexandra Dulgheru a regăsit în capitala Italiei senzaţiile pozitive de acum 5-6 ani, cînd se impunea de două ori în turneul Premier de la Varşovia.
A disputat la Madrid, în urmă cu fix două săptămîni, primul ei meci pe zgură de anul acesta, fiind la un singur game să se impună în faţa Anei Ivanovici. În cele din urmă, a abandonat în decisiv, atinsă de crampe.
La momentul respectiv, Piti spunea însă că, pentru o partidă inaugurală pe această suprafaţă, sînt destule lucruri bune de cules şi de pus deoparte. A avut dreptate. A pornit apoi spre Roma, o călătorie de 11 ore, cu peripeţii , şi a intrat direct în calificări.
Le-a depăşit şi pe acestea, mai uşor sau mai greu, cu efort eroic şi cu inteligenţă, iar pe tabloul principal şi-a continuat drumul entuziasmant.
După Misaki Doi - şi peste două ore şi 20 de minute de joc – a înregistrat cele mai bune victorii ale ei de anul acesta. Şi de ceva vreme: contra lui Lucie Safarova, 14 WTA, şi, mai ales, contra Ekaterinei Makarova, 8 WTA.
Ieri, în faţa Simonei Halep, a dat iar totul. Dar acest tot, epuizat de bătăliile anterioare, n-a fost suficient. Va pleca însă de la Roma cu amintiri frumoase. Şi cu moralul puternic pentru ceea ce urmează. Un anume turneu numit Roland Garros.
{{text}}