O schimbare de stil care a funcționat pe hard, nu și pe zgură, a făcut-o să nu se simtă bine pe suprafața roșie. Și a dus la ratarea celui de-al doilea turneu de Mare Șlem al anului. De aceea, vrea să revină la vechiul joc.
Cînd surorile Williams au erupt în circuitul feminin, cucerind repede redute ce păreau inexpugnabile, ele au fixat la fel de brusc și un nou standard fizic în tenisul feminin. Era ceva ce începuse, cu cîțiva ani înainte, Monica Seles, însă revoluția sîrbo-americancei a fost întreruptă de atentatul suferit în 1995, cînd un fan dereglat a înjunghiat-o în spate.
Serena și Venus, apoi și compatrioata lor Lindsay Davenport, au dus lucrurile tot mai departe. Serviciu zdrobitor, ceva ce la fete nu se prea întîlnea, și lovituri tari, aproape distrugătoare, din spatele terenului. Risc imens.
Cînd a disputat finala de la US Open, în 1997, la 17 ani și cîteva luni, Venus spunea că habar nu avea ce trebuie să facă. A intrat pe teren și a izbit mingea cît a putut de tare. Și a pierdut în fața Martinei Hingis, una dintre cele mai rafinate exponente ale tenisului inteligent, variat, sclipitor.
Standarde fizice înalte
Cu timpul însă, proporția s-a modificat. Jucătoarele puternice, the big hitters, au început să apară în număr tot mai mare în circuit. Și să urce în ierarhie, deși mereu au existat reprezentante ale stilului clasic, inventiv și mai puțin spre deloc bazat pe forță.
Kim Clijsters spunea, la un moment dat însă, că surorile Williams, fixînd sus ștacheta fizică, le-au obligat și pe celelalte să se pregătească mai bine din acest punct de vedere, să lucreze mai mult în sala de forță, să-și antreneze mușchii.
Ea și cealaltă belgiancă, Justine Henin, au ținut piept asaltului puterii crude fiind agresive din spate, dar construind, variind, folosindu-se de fantezie și inspirație.
Halep și tenisul creativ
În tenisul de astăzi, anul 2015, proporția s-a modificat din nou, și mai net în favoarea forței. Vin din urmă, bat la porțile topurilor jucătoare înalte, 1,75 metri, cît are Serena Williams, nu mai e deloc ceva impresionant.
Nici măcar 1,80 metri. Muguruza, Keys, Pliskova, Mladenovic, toate lovesc cu furie, decisiv de la a doua minge, riscă, țintesc liniile, intră în teren, sufocă adversara cu etalarea de putere. În aceste condiții, Simona Halep a urcat în clasamentul mondial propunînd un altfel de tenis.
Tenisul inteligent, creativ, în care folosirea unghiurilor, deschiderea terenului, schimbările de direcție pun în valoare lovitura finală, un rever în lung de linie, să spunem, și nu forța brută a acesteia.
Pe hard da, pe zgură nu
Începînd de anul trecut, românca a început să lucreze mai mult la capitolul fizic, să se întărească în vederea duelurilor aspre. Și-a păstrat însă stilul de pe teren, pentru care a avut-o model pe Justine Henin.
Începînd cu acest sezon însă, luna februarie, lucrurile s-au schimbat pentru ea. A accesat o tactică ce presupune lovirea mai puternică a mingii, sacrificînd la capitolul construcție, creație.
A fost ceva ce a funcționat într-o mare măsură pe hard, aducîndu-i trei titluri, Shenzen, Dubai și Indian Wells, ultimele două importante. A fost însă și ceva care i-a rănit abordarea sezonului de zgură, cel care avea drept obiectiv final Roland Garros-ul. O evoluție cît mai consistentă la Paris și un rezultat pe măsură. Un obiectiv ratat însă.
Pentru că, pînă la urmă, rezultatul a fost opusul celui dorit. Ceva ce Halep a recunoscut miercuri, la Paris, după înfrîngerea în turul 2 în fața unei alte big hitter, Mirjana Lucici-Baroni. Împreună cu echipa, spune ea, a căutat acest tenis de forță, în care să lovească mingea mai tare.
Și nu a mai făcut ceea ce reușea atît de bine înainte: să construiască, să surprindă, să ajungă la orice minge, să deplaseze adversara și să lovească periculos din alergare. "Voi reveni la ceea ce făceam înainte", a anunțat Simona.
Pierderea identității
Pentru că uneori cazi în această capcană. Cauți să schimbi, să îmbunătățești ceva și uiți cum ești tu, de fapt, și ce faci cu adevărat bine. E drama pe care o trăiește de ceva vreme poloneza Agnieszka Radwanska.
Ea nu are stilul lui Halep, agresiv din spate, ci mai degrabă de contraatac, de defensivă incredibilă și execuții imposibile. O statură asemănătoare însă, 1,72 metri, constituție ușor fragilă. Lucruri care au dus-o pe locul 2 în lume și la o finală de Wimbledon.
Antrenorul ei, Tomasz Wiktorowski, insistă că ea trebuie să schimbe, să lovească mai tare. Rezultatul de pînă acum e că Aga și-a pierdut identitatea, rezultatele s-au diluat pînă la apa simplă, a ieșit din Top 10 după ani întregi de constanță remarcabilă, iar la Roland Garros a pierdut din primul tur. Se va regăsi oare? Și cum?
E capcană, e tentație, e provocare. Lumea a rămas însă entuziasmată de acea Simona Halep care le-a ținut piept jucătoarelor puternice nu duelîndu-se cu ele pe forță, ci anihilîndu-le inteligent jocul.
Aceea era esența ei. Una pe care pornește s-o recupereze. Nu e sfîrșitul lumii, cum a spus, e doar un Roland Garros irosit. Urmează altele, în anii care vin.
"Am schimbat ceva la antrenamente, am încercat să lovesc mai tare, dar nu e bine, trebuie să joc așa cum simt, să creez jocul, să construiesc. Trebuie să mă întorc la jocul meu și să încerc din nou așa cum mă simțeam bine. Toți am luat decizia asta, în echipă, dar acum vom schimba"
Simona Halep
70de săptămîni are Simona Halep de cînd e în Top 10
30-7este raportul dintre victorii și înfrîngeri în 2015 pentru Simona
{{text}}