Corespondenţă de la Paris » Un pic de aer proaspăt » Andreea Mitu joacă azi pentru un loc în sferturile de finală cu belgianca Alison Van Uytvanck

Andreea Mitu a lăsat deja o amprentă pe această ediție a Roland Garros-ului prin rezultatul reușit. Și care poate fi îmbunătățit azi. Dar și prin naturalețea și umorul ei

Fix acum doi ani, tot în timpul unui Roland Garros, Ernests Gulbis spunea cam așa: "Îi respect pe Roger, Rafa, Novak și Andy, dar, pentru mine, toți patru sînt plictisitori. Interviurile lor sînt plictisitoare. Sincer, sînt o porcărie. Caut deseori pe YouTube să văd ce spun, dar mă opresc repede. Sînt o glumă". Onestitate sau sarcasm? A fost letonul, pur și simplu, răutăcios? E adevărat, conferințele lui de presă sînt dintre cele mai neconvenționale. Te distrezi, te miri, te revolți chiar ascultîndu-l. E diferit, e mușcător, e simpatic. Iar în ultimul timp, parcă și-a făcut o țintă din a fi cît mai diferit, mușcător, simpatic. Păcat însă că prilejurile de a-l intervieva sau de a i se adresa întrebări în conferințe sînt atît de puține! Pentru asta trebuie să cîștigi meciuri. Ceva ce, chiar și așa cum e acum, cu un colț îndoit, încă e cazul la Top 4.

Despre ce vorbim însă? Dincolo de faptul că interviurile cu Roger, Rafa, Novak și Andy nu sînt plictisitoare. Uneori, se mai refugiază în diplomație, însă, de cele mai multe ori, se obțin de la ei lucruri interesante, păreri, raționamente, stropi dulci de umor, sinceritate, emoție. Lumea caută însă mereu ceea ce iese din tipar. O figură nouă, care să aibă ce povesti și care s-o facă ocolind clișeele. Cu mai mult curaj poate, cu spontaneitate.

Din acest punct de vedere, în partea feminină a tenisului se simte pregnant lipsa lui Li Na. Care e chiar "pregnant", însărcinată, pardon, acum și, bineînțeles, retrasă din tenis. Nu pentru că alte jucătoare n-ar avea lucruri interesante de spus, ci pentru că ea reușea de fiecare dată să smulgă zîmbete. Naturalețe și umor, nu din cel ținut la cutie și servit în funcție de situație. Umor. Spontan. Uneori - deseori - pe seama soțului, Jiang Shan, despre care s-a aflat că sforăie, că nu prea e ascultat de Li Na cînd vine vorba de dat sfaturi, că e un tip drăguț, dar și norocos, pentru că a întîlnit-o pe ea. Și nu doar umorul. Capacitatea de a vorbi despre lucruri uneori evitate în mod diplomatic de jucători și jucătoare. Adversari, conflicte, federație, bani, contracte.

Privind lucrurile din acest unghi, Andreea Mitu pare a face parte din aceeași stirpe. Nu se ferește de cuvinte, însă nici nu le caută. Nu e prețioasă, e naturală. Vorbește așa cum ar face-o cu cei apropiați, în limbajul de toate zilele, care te arată, pînă la urmă, așa cum ești. Provoacă zîmbetul pentru că are umor. Pentru că este amuzantă, deși nu acesta e scopul ei. Scopul, sau job-ul ei, după cum e spus deja în cîteva rînduri, e să cîștige meciuri. Restul vine din personalitate. Cînd spui ce simți, se vede. Cînd spui ce simți sută la sută, se vede. Cînd spui ce simți 75 la sută, tot se vede. Oricum, se vede.

Iar Andreea, la mica, emoționata, savuroasa, interesanta și reconfortanta conferință de presă pe care a susținut-o sîmbătă, după calificarea în "optimile" de la Roland Garros, a fost așa cum e ea. Un pic timidă, haioasă, exprimînd gînduri clare într-o engleză de o calitate excelentă și într-o română pură, naturală. Povestind, făcînd conexiuni, ironizînd-o puțin pe mama cea exigentă, precum Li Na pe soț, schimbînd tonul spre un respect cuminte cînd l-a pomenit pe bunicul înțelept și trecut prin viață.

Ziariștii străini prezenți în minuscula sală 3 au fost cuceriți. Și italienii, și belgienii, și cine o mai fi fost. Aproape că doreau ei să îi atragă atenția, s-o mai audă vorbind. Fiindcă spune lucruri interesante și proaspete. E o voce nouă. Și o situație nouă pentru ea, pe care a gestionat-o cu farmec.

În continuare, cred că e interesant să o auzi vorbind pe Maria Șarapova. Răspunsurile ei au substanță, inteligență și exact doza de diplomație care nu va irita niciodată. În continuare, cred că, atunci cînd are chef, e un spectacol s-o auzi vorbind pe Serena Williams. Uneori, conferințele ei sînt un fel de casting-uri pentru un singur rol. Al ei. În continuare, cred că e util să-i auzi pe toți jucătorii mari. Portretele sînt mai fidele așa. Părerile devin mai obiective. Dacă îi vezi, asculți, citești ceea ce au de spus în mod constant, regulat. Așa observi și cînd se schimbă, pe ici, pe colo, cîte ceva. Doar să-i vezi jucînd, evident, cel mai mult la televizor, chiar și sute de ore, parcă nu e de ajuns.

De aceea, o figură proaspătă precum Andreea Mitu e oricînd bine venită. Rezultatele de la acest Roland Garros au împins-o în atenție, deși drumul ei e abia la început. Un drum unic, ca al fiecăruia, nu e cazul de comparații. Dar abia aștept momentele cînd va fi prezentă în The Main Conference Room. Cu siguranță, va cuceri lumea cu argumente, tenis și personalitate.

Totuși, să nu credeți că Roger, Rafa, Novak și Andy sînt plictisitori. Căutați ultima conferință a lui Federer, vă va captiva!

"Pe mama o aud mereu. Poate să fie tribuna plină și să fie gălăgie, tot o aud. Dacă am greșit un punct… nțţț. Îl am pe creier: "Vai, ce-a făcut?! Nu, nu!". Așa face. Și am rugat-o: Vezi unde stai, să nu te văd!"

"Îmi place foarte mult engleza. Citesc foarte mult în engleză și vorbesc. Nu suport să ascult muzică, mai ales la căști. Da, îmi place să învăț limbi străine"

"Asta e treaba mea, să cîștig. De asta m-am antrenat atîta de la 7-8 ani. Asta trebuie să fac. Mi-am sunat bunicii după meci și bunicul, care are 70 și ceva de ani și e trecut prin viață, mi-a zis să stau cu picioarele pe pămînt și să-mi văd de treabă în continuare"

Zece din România

Andreea Mitu este a zecea jucătoare din România care reușește să atingă optimile de finală de la Roland Garros în Era Open, care a început în 1968. Înaintea Andreei au fost Judith Gohn, Mariana Simionescu, Florența Mihai, Virginia Ruzici, Lucia Romaov, Ruxandra Dragomir, Irina Spîrlea, Sorana Cîrstea și Simona Halep

În istoria de la Paris

Optimea de finală dintre Andreea Mitu, 100 WTA, și Alison Van Uytvanck, 93 WTA, este doar a cincea la turneele de Mare Șlem care se dispută între două jucătoare din afara Top 90. Trei dintre cele patru precedete s-au jucat chiar la Roland Garros, ultima dintre ele în 2005, în care s-au duelat bulgăroaica Sesil Karatanceva, 98 WTA, și elvețianca Emmanuelle Gagliardi, 105 WTA.