Corespondenţă din Franţa » A bientot, Paris! Drumul Andreei Mitu la Roland Garros s-a încheiat ieri, în ”optimi”

Românca a cedat în fața belgiencei Alison Van Uytvanck, 1-6, 3-6, în o oră și 8 minute. Un turneu pe care nu-l va uita niciodată, în care a bătut jucătoare importante, dar l-a încheiat cu lacrimi de supărare în ochi

Dintr-o dată, parcă s-a așternut liniștea peste Terenul 1, cel rotund, care seamănă cu o arenă de coridă. S-a așternut liniștea chiar dacă belgienii din tribună strigă, ovaționează, produc o gălăgie care ajunge parcă doar la urechile lui Alison. La concurență cu Williams-Stephens, apoi Djokovici-Gasquet pe Centralul "Philippe Chatrier", și cu Nadal-Sock pe "Suzanne Lenglen", optimea de finală dintre Andreea Mitu și Alison Van Uytvanck a fost una pentru spectatorii partizani. Români și belgieni. Steagurile seamănă, negru în loc de albastru, încurajările se repartizează echilibrat. Doar meciul, jos acolo, pe zgura uscată, a fost disproporționat.

Start lansat pentru belgiancă

Andreea n-a avut vreme să se așeze, să construiască un pic în această dispută a cărei miză era un loc în "sferturi". Se întîlneau două jucătoare cu clasamente aproapiate, 100 românca, 93 belgianca, ceva ce la Roland Garros nu se mai văzuse din 2005, iar la alt turneu de Mare Șlem din 2006 (Australian Open). Nu conta asta însă decît pentru statistici, în realitate era o înfruntare ca oricare alta. Și pe care belgianca a gestionat-o mult mai bine.

Începutul a fost iute, acidulat. "Nu te aștepți ca adversara să dea trei ași și trei lovituri cîștigătoare în primele minute, nu?", se întreabă retoric Andreea, cu ochii albaștri înotînd în lacrimi.

Fiindcă așa e Van Uytvanck, fata coborîtă parcă din picturile maeștrilor flamanzi, cu părul ei roșu strîns în coadă și pistruii asortați. Nu lasă aproape nimic, e solidă în joc, exactă, șfichiuie zgura cu loviturile ei grele. Și, în timp ce românca pufnește, duce palma la cozoroc a disperare, scanează în minte variante de avarie, Alison rămîne concentrată, aproape placidă ca expresie, doar strîngînd discret pumnul cînd și cînd. Atît de discret încît pare o iluzie optică.

Curge prea repede

Primul set zboară în mai puțin de jumătate de oră, 6-1 pentru belgiancă. Fusese totuși un game ceva mai strîns pe serviciul ei, în care Mitu reușise să o deplaseze ceva mai mult. Uneori se întîmplă așa, închei un pic în sus un set, apoi ștergi memoria negativă și o iei de la capăt pornind de la acele cîteva semne bune pe care le-ai cules.

Putea fi cazul aici, cînd Andreea și-a ținut serviciul la începutul actului secund. Chiar a amenințat pe cel al adversarei, mai ales cînd aceasta nu punea prima minge în teren. Pentru că așa e la Van Uytvanck, primul se duce cu 183-184 de km/h, al doilea poate să coboare și la 120. Din șapte șanse de break avute în tot meciul însă, Mitu nu a putut valorifica nici una.

E meritul adversarei

Refuză ideea de ghinion. "E meritul ei, a jucat foarte bine, a cîștigat meciul. Nu l-am pierdut eu". Într-adevăr, belgianca reacționează cu calm în orice situație. E ziua ei, mai mult decît oricînd. Iar cînd se termină meciul, ridică brațele, apoi face cîțiva pași și o îmbrățișează pe antrenoare, Ann DeVries, cea care i-a furnizat tot timpul încurajări lapidare, apăsate.

E gălăgie în tribună, fanii belgieni sînt mulțumiți, se gîndesc poate la Henin și Clijsters. Pentru Andreea s-a făcut liniște. A urcat pe un val înalt o dată cu victoriile frumoase obținute aici, prima dată cînd se afla direct pe tabloul principal al unui turneu major. Apoi au venit lacrimile. Supărarea că n-a putut face mai mult în meciul de ieri. Emoțiile firești ale unei experiențe de neuitat.

Între 67 și 69

A început Roland Garros-ul pe poziția 100 în clasamentul mondial, dar calificarea în optimile de finală îi asigură un salt consistent în ierarhia mondială. În funcție de rezultatele cîtorva jucătoare implicate în challenger-ul de la Marsilia, de săptămîna aceasta, Andreea va fi luni cel mai sus pe 67 sau cel mai jos pe 69. Oricum, cel mai bun loc al carierei de pînă acum. "O să cred doar cînd o să văd tipărit, luni, după Roland Garros", a spus ea. Un salt care îi va asigura accesul direct pe tablourile principale la multe turnee, unde nu va mai fi nevoită să joace în calificări.

145.000 €este premiul în bani pe care îl va primi Andreea Mitu pentru prezența în ”optimi” la Roland Garros

Traseul Andreei Mitu la RG 2015

Semifinale la mixt

Calificat în "sferturi" pe tabloul de dublu, alături de Jean-Julien Rojer, Horia Tecău și-a luat ieri bilet pentru penultimul act la dublu mixt. El și slovena Katarina Srebotnik au trecut cu 6-3, 6-2 de Maria Jose Martinez Sanchez și Robert Lindstedt, fostul partener al românului din anii 2010-2012. "Am o parteneră valoroasă, servește bine, joacă bine", a spus Horia. Srebotnik, 34 de ani, a fost numărul unu mondial la dublu, are 35 de titluri în palmares, iar la dublu mixt a triumfat la Australian Open (2011), la Roland Garros (1999, 2006, 2010) și la US Open (2003), la Wimbledon jucînd finala în 2008.