Fostul atacant al squadrei azzurra a făcut un scurt remember al clipelor speciale trăite la turneul final din urmă cu 25 de ani şi a vorbit despre Juve - Barca, finala Champions League de sîmbătă.
Cu barbă, mustaţă şi o fizionomie complet schimbată faţă de anii cînd băga frica în portari, Toto Schillaci e ca un argint viu la Ambasada Italiei, unde se sărbătoreşte ziua naţională.
Are nonstop zîmbetul pe buze, glumeşte cu Antognoni sau Baresi, alţi doi foşti mari campioni, savurează în linişte o îngheţată şi mai pe ascuns o ţigară, precum un licean fîstîcit.
- Schillaci devine un amic al României. Au început să vă placă drumurile la Bucureşti!
- Am fost de mai multe ori la Iaşi, pentru diferite evenimente, iar în Capitală am ajuns doar în două ocazii. Am făcut însă un tur al oraşului. Frumos, interesant, foarte viu. Sigur voi reveni!
- Sînteţi o emblemă a Mondialului din '90. Care a fost momentul de maximă intensitate pe durata acelui turneu final?
- Poate o să vă surprind: cînd am fost convocat! Rămăsese un singur loc liber în lot, iar eu am intrat ultimul în grupul pentru Mondial. A însemnat un mare premiu pentru mine! Am venit cu un elan fantastic, alături de colegi admirabili, de mare calitate. Zenga, Baresi, Maldini, Baggio, Mancini, Vialli.
"Am întîlnit oameni care plîngeau cînd mă întîlneau"
- Iar golul cel mai drag pe durata competiţiei?
- Primul, cu Austria, 1-0 pentru Italia la cel dintîi meci la Mondial. A fost golul care mi-a dat siguranţă şi încredere. Iar cînd antrenorul vede că marchezi încă de la început te priveşte altfel. Păcat că acel Mondial l-am încheiat doar pe locul trei, după ce am pierdut la penalty-uri în semifinala cu Argentina! Dacă am fi reuşit să trecem de Maradona, am fi cîştigat trofeul. Cu
siguranţă!
- Schillaci în faţa camerelor de luat vederi cu doi ochi mari, vii, iritaţi e una dintre imaginile legendare ale Mondialului italian. Vă urmăreşte încă acea ipostază?
- Da. Ochii Mondialului! Mi se întîmplă deseori cînd călătoresc să fiu abordat pe tema acelui moment intrat în istorie. Am întîlnit oameni care au izbucnit în lacrimi cînd m-au întîlnit şi m-au strîns în braţe. E un sentiment nemaipomenit. Sînt un om simplu, disponibil, îmi place să discut despre viaţa mea sportivă. Povestesc. A fost atunci o reacţie spontană, aşa cum îmi e şi caracterul. Sînt un tip foarte direct, iar privirea descrie sufletul meu. Important e ca lumea să-şi amintească despre mine. Prin prisma ochilor Mondialului, să discute despre golurile mele, nu contează modalitatea!
"Va fi o finală spectaculoasă"
- Juventus - Barcelona în finala Champions League, sîmbătă. Cine duce cupa acasă?
- Barcelona e favorită, dar Juve are o trupă incomodă şi merge la Berlin cu un entuziasm remarcabil după cucerirea eventului în Italia. E chiar genul de meci în care se poate întîmpla orice. Tevez şi Morata sînt oamenii lui Juve care pot deveni eroii partidei, ajutaţi de o linie de mijloc exterm de solidă şi sigură. Anticipez o finală spectaculoasă şi o victorie a lui Juve la loviturile de departajare!
- Şi acum tot cu penalty-uri, signor Schillaci?! Nu ajunge că Juve face ordine acasă cu lovituri de la 11 metri controversate şi arbitraje favorabile istorice?
- E o discuţie interminabilă despre arbitrii tentaţi să favorizeze echipele mari. Dar e un mit fals. Juve a demonstrat pe teren că merită supremaţia în fotbalul italian, iar a pune traseul clubului doar pe seama arbitrilor e o copilărie. Nu poţi obţine patru titluri consecutive în acest mod! E vorba de calitate şi de forţa unui grup special.
"L-am admirat pe Mutu"
- Ce jucători români v-au rămas în memorie de-a lungul anilor?
- România a oferit de obicei jucători remarcabili pentru campionatul italian. Chivu, Mutu, Hagi, Popescu. L-am admirat pe Adrian ca atacant, a făcut istorie la Fiorentina, la Parma. Nu cunosc problemele lui din viaţa privată, nu mă pot pronunţa, dar pe teren a fost un fotbalist care producea teamă printre adversari.
Trei lucruri inedite despre Toto
- La primul său meci de la Mondialul '90, cu Austria, a intrat în ultimul sfert de oră, în locul lui Carnevale. Cînd selecţionerul Vicini l-a trimis la încălzire, pregătindu-l pentru schimbare, Toto a fost atît de surprins încît l-a întrebat pe antrenor: "Sînteţi sigur că mie aţi vrut să-mi faceţi semn?!"
- N-a fost niciodată la şcoală, iar în tinereţe, la Palermo, primea doi dolari pentru fiecare gol marcat la o formaţie de amatori
- Un cal de curse din Australia, campion, a fost botezat după numele lui Schillaci, în semn de admiraţie pentru fotbalist: în anii '90, armăsarul a adus proprietarilor peste 2 milioane de dolari prin victoriile sale
"Cu Nicolo Napoli am fost coleg la Juventus. M-am bucurat că a salvat-o de la retrogradare pe Iaşi, l-am felicitat şi sînt sigur că sezonul viitor va face echipa să crească"
Toto Schillaci"Sînt un tip foarte direct, iar privirea descrie sufletul meu. Important e ca lumea să-şi amintească despre mine. Prin prisma ochilor Mondialului, să discute despre golurile mele"
Toto Schillaci
6 e numărul golurilor marcate de Schillaci la Mondialul din '90, la care a fost golgeterul competiţiei şi cel mai bun jucător desemnat de FIFA
CV - Salvatore Schillaci
- Data naşterii: 1 decembrie 1964, Palermo
- Post: atacant
- A jucat la Messina ('82-'89), Juventus ('89-'92), Inter ('92-'94), Jubilo Iwata ('94-'97)
- Palmares: CM '90 - loc 3 (Italia), golgeter CM '90, Cupa Italiei ('90), Cupa UEFA ('90, '94), titlu naţional Japonia ('97)
Meciuri/goluri naţională: 16/7
{{text}}