Monica Niculescu a spus că e fericită pentru rezultat. Nu știa la ce să se aștepte din partea adversarei, dar a gestionat bine game-ul de foc din final și acela a fost cheia.
Pe măsură ce înaintezi într-un turneu de Mare Şlem, atenţia acordată e din ce în ce mai mare. Monica Niculescu a fost solicitată să vorbească la Wimbledon live alături de Mats Wilander.
Obosită, dar fericită, ea abia aştepta să urce pe masa de masaj şi apoi să intre în baia de gheaţă pentru a scoate din corp urmele minutelor petrecute ieri pe iarba de la All England Club.
- Monica, felicitări!, condu-ne un pic prin meciul cu Pliskova, cum ai trecut peste momentele grele?
- Nu ştiam la ce să mă aştept de la ea, am jucat cu surorile la dublu, dar acolo e altceva. A fost foarte greu, serveşte foarte bine, e stîngace, e mînace, dădea slice-uri, nu se arunca în minge, venea la voleu, cînd aveam mingi de break, pac!, dădea as. Eu trebuia să servesc foarte bine pentru că ştiam că dacă nu servesc bine, mi-l pierd. Tot timpul a dat cu 110 mile. Am simţit puţină presiune pe serviciul meu. Ştiam că trebuie să stau concentrată.
- Totuşi, tu ai făcut prima break-ul.
- Da, dar am alergat mult. Pentru că eu scoteam returul, dar îl scoteam pe mijloc şi înalt, apoi trebuia să construiesc, să fiu eu cea agresivă. Începeam punctul destul de rău. Cu Cepelova, asta am făcut, am intrat foarte bine în punct. A fost şi destul de cald, am simţit asta. Mă bucur că m-am descurcat şi la dublu, a fost un meci foarte bun, dar adversarele noastre joacă bine.
- Cum ai reuşit să rezişti în game-ul acela infernal în care ai salvat cinci mingi de set?
- Mă gîndeam să pun tot timpul primul serviciu în teren, ceea nu prea s-a întîmplat (zîmbeşte). Dar la un moment m-am gîndit: asta e, pierd setul, mai e unul şi atunci cînd mi-a trecut prin minte acest lucru, am jucat mai bine. Acolo a fost cheia. M-am bucurat enorm pentru că nu e uşor să joci pe iarbă cu astfel de fete.
- Ce înseamnă acest tur patru pentru tine?
- Sînt foarte fericită, îmi doream foarte mult. Am mai făcut un tur patru la US Open şi mă întrebam cînd o să mai vină altul şi uite că a venit! Mă bucur şi pentru acea finală de la Nottingham, care mi-a dat multă încredere.
Îţi luaseşi biletul de avion?
- Nu, nici nu mai ştiu. De obicei nu le iau înainte.
- Şi uite aşa, ţi-ai prelungit şederea la Londra, unde stai?
- Aici, aproape. De patru-cinci ani stau la o familie şi e foarte bine.
{{text}}