Agresat de fani, hărțuit de critici cu acuzații de dopaj, Chris Froome a continuat Turul Franței știind că are o misiune clară: să intre în istoria ciclismului
Caravana Turului Franței a ajuns ieri la Paris, după 110 kilometri parcurși între Sèvres și linia dreaptă de pe Champs-Elysees. A fost o ceremonie pregătită pentru sprinteri, în care oamenii de general s-au asigurat că nu există nici un incident și că se bucură de ploaia măruntă, după trei săptămîni de travaliu și 3360 de kilometri prin arșiță extremă.
Andre Greipel (Lotto-Soudal) s-a impus după un sprint extraordinar, în care a trecut cu ușurință de francezul Bryan Coquard (Europcar) și de norvegianul Alexander Kristoff (Katiușa). A fost al patrulea succes de etapă al neamțului în vîrstă de 33 de ani, o performanță copleșitoare pentru un rutier obișnuit să evolueze în umbra celorlalți doi stăpîni ai sprintului, Marcel Kittel și Mark Cavendish.
Dar reflectoarele s-au mutat rapid pe eroul Turului. Înfășurat în tricoul galben, așa cum și-a obișnuit fanii încă din etapa a 4-a, Froome s-a bucurat cu modestie și le-a mulțumit tuturor coechipierilor pentru ajutor. Apoi a ridicat brațele pe podium, agitînd leul dăruit de organizatori, și a zîmbit aspru. Puțini știu prin ce a fost nevoit să treacă pentru a ajunge aici.
O viață cu ambiție și sacrificiu
"Stă izolat într-o cămăruță, fără wi-fi și fără să își vadă familia. Pur și simplu se chinuie să existe, nu să trăiască". Așa a descris Mark Cavendish sacrificiile pe care a fost dispus să le facă Froome în cantonamentele care au precedat Turul Franței. Născut în Kenya, acolo unde mama sa a făcut tot ce e omenește posibil pentru ca băiețelul ei cu obraji de porțelan să urmeze o carieră în ciclism, Chris Froome s-a transformat în "bestia" de azi prin ambiție, curaj și multă muncă.
A început la 12 ani, pe pămîntul argilos din jurul orașului Nairobi, cu o bicicletă la ale cărei pedale nu ajungea, și s-a dezvoltat mai mult pe profilul alergătorilor cu care Kenya se mîndreşte la nivel internaţional: lung, cu privirea uşor absentă, decuplată de la suferinţă, şi cu un indice infim al ţesutului adipos.
Nu l-au ajutat nici dieta de banane, pîine şi ceai dulce, singurele nutrimente la îndemînă, şi nici tendinţa inumană de a-şi forţa în permanenţă limitele, fiindcă "niciodată nu înţelegea cînd îi spuneam că ajunge, voia mereu să descopere lumi noi". Școala l-a forțat să se mute în Africa de Sud, acolo unde l-a văzut pentru prima oară la televizor pe Lance Armstrong, în timp ce îl demola pe Ivan Basso în Turul Franței.
Start la Barloworld
Odată legată vraja, saltul a părut unul firesc. A intrat într-un club local de ciclism, după care a fost reperat de singura echipă africană din plutonul profesionist. La 23 de ani, Froome a semnat cu Barloworld, o echipă sud-africană alături de care a terminat pe locul 34 în Turul Italiei. Chris a demonstrat abilități pe cățărările lungi și dure, s-a străduit la contratimp și nu a durat mult pînă cînd destinul i-a deschis o nouă ușă.
David Brailsford, geniul ciclismului britanic, a primit misiunea de a inventa o echipă capabilă să cîștige Turul Franței și a ştiut pe cine trebuie să aibă alături pentru o asemenea performanţă. Tipul subţirel, care a fost nevoit să schimbe "patru autobuze şi să merg doi kilometri prin ploaie pentru a semna acel contract", părea genul de om "suficient de determinat să transpună efortul în a cîştiga curse", după cum îi mărturisea managerul celor de la Guardian.
În parteneriat cu echipa Sky, acolo unde Brailsford a combinat ciclismul cu teoria sa matematică a "cîștigurilor marginale", Froome s-a transformat într-o mașinărie perfect unsă. A distrus Turul Franței din 2013, după ce cu un an înainte fusese oprit de lesa scurtă în care Sir Bradley Wiggins și-a ținut toți coechipierii.
A părăsit Turul din 2014 din cauza unei accidentări, dar a revenit în 2015 cu o asemenea furie încît și-a strivit orice adversar și a bifat o performanță stabilită ultima dată de marele Eddy Merckx: este primul ciclist care îmbracă tricoul galben și pe cel de cel mai bun cățărător la Paris, după 45 de ani!
Unde se oprește?
Cu două victorii, i-a egalat pe Bernard Thévenet, Laurent Fignon sau Fausto Coppi, dar și pe unul dintre marii săi rivali, Alberto Contador. La 30 de ani, are același număr de Tururi ca și Bernard Hinault la vîrsta lui, deci sînt puține motive pentru care Froome nu ar putea ataca recordul de 5 tricouri galbene.
Îmbrăcat în tunica neagră a celor de la Sky, subţire şi senin precum un Clark Kent care nu trebuie niciodată să îşi dea jos ochelarii, Chris Froome a trecut peste acuzații de dopaj, huiduieli, scuipături și atacuri cu urină, fiindcă "nimic nu îmi poate distrage atenția de la Tur". Răzbunarea a fost servită ca o masă rece, dintr-o singură îmbucătură.
Împușcături pe Champs Elysees
Poliția franceză a deschis focul asupra unei mașini care încerca să pătrundă printre barierele de securitate montate pe marginea străzilor din Paris în așteptarea plutonului. Nimeni nu a fost rănit, iar mașina a dispărut în goană. RTL a dezvăluit că șoferul mașinii a fost implicat într-un accident anterior și că încerca să scape de urmărirea polițiștilor cînd a năvălit pe Champs-Elysees. Orice fel de atac terorist a fost infirmat.
Peter Sagan, al patrulea tricou verde
La doar 25 de ani, slovacul de la Tinkoff-Saxo a bifat un nou tricou verde, distincție cu care este onorat rutierul ce se clasează cel mai bine în clasamentul pe puncte al Turului. Sagan este la al patrulea tricou verde consecutiv, urcînd astfel pe locul 2 all-time, la egalitate cu irlandezul Sean Kelly. Sagan mai are nevoie de două tricouri verzi pentru a-l egala pe germanul Erik Zabel, cel care deține recordul: 6 tricouri consecutive, între 1996 și 2001. Slovacul nu a cîștigat nici o etapă, dar a avut 5 locuri secunde.
{{text}}