Victoria a revenit lui Chris Froome, dar Turul Franței a lăsat în urmă alte întrebări și răspunsuri complicate.
1. De ce a cîștigat Froome?
Fiindcă, într-un final, a înțeles jocul. Britanicul a abordat Turul la fel ca-n 2013, cu o echipă pregătită exemplar și în vîrf de formă, dar a lucrat și la micile detalii: a fost mult mai atent la etapele care nu spuneau nimic, a evitat ambuscadele, s-a adaptat traseului, parcurgînd extraordinar kilometrii cu piatră cubică, și a manevrat cu agilitate bicicleta pe coborîri.
Froome nu are instinctul lui Contador/Quintana/Nibali, dar e dispus să analizeze, să nu se hazardeze și să comunice mai inteligent. A hotărît alături de David Brailsford să publice datele waților pe care îi dezvoltă în șa, e în prima linie în declarațiile împotriva dopajului și menține o legătură bună cu presa.
A îndurat cu stoicism criticile, acuzele și agresivitatea fanilor, așa că poate spera că și-a îmbunătățit baza de suporteri de pe șoselele din Hexagon. În schimb, suferă din cauza managementului echipei Sky, care acționează ca un sabot pentru imaginea de modestie cu care Froome încearcă să vrăjească plutonul.
Un singur exemplu: Sky a venit cu o divizie de mașini în caravană. Au fost 30 (!) de autovehicule care au provocat ambuteiaje și certuri cu celelalte echipe, creionînd imaginea unei grandori demne de un alt celebru patron al Turului, dat jos de propria prețiozitate. ;)
2. Vincenzo vs Froome. Sky nu își face prieteni
Totul a explodat în finalul etapei a șasea, atunci cînd căzătura lui Tony Martin l-a antrenat și pe Vincenzo Nibali. Sicilianul nu a fost atent la cine a provocat incidentul și s-a răstit pe nedrept la Froome, care era în preajmă.
Cuvinte foarte grele au fost aruncate, unii au spus că și un bidon al italianului (!), dar cei doi s-au împăcat după ce au văzut împreună reluarea accidentului. "Ne-am înțeles, doar nu sîntem fotbaliști", a bravat Nibali. Al doilea incident a avut loc în etapa a 19-a, cînd Froome a spart pe Col de la Croix de Fer, iar Nibali a atacat imediat, fiind acuzat ulterior că a încălcat legile nescrise ale ciclismului. Froome s-a dus glonț la Nibali la finalul zilei și "a folosit cuvinte pe care nu pot să le reproduc", iar războiul a fost confirmat.
Sky nu are mulți prieteni în pluton, majoritatea cicliștilor dezaprobînd modul autoritar în care tunicile negre își impun prezența. Dacă Froome vrea să continue seria de victorii, trebuie să încerce să intre în grațiile caravanei. Pînă acum, nu reușește deloc.
3. Huiduieli, pumni, scuipat și urină
Ciclismul se laudă că este spectacolul la care fiecare spectator are bilet în primul rînd. Zeci de mii de fani s-au aliniat pe marginea șoselelor din Olanda, Belgia și Franța, au celebrat trecerea caravanei și au bifat tot felul de nebunii specifice, însă lucrurile au început să o ia razna cînd tensiunea cursei s-a adăugat căldurii înăbușitoare. Froome a confiscat Turul, Sky a dezamorsat orice atac al rivalilor, printr-o combinație de trenă exasperantă și matematica waților, iar proștii șoselelor s-au trezit la viață. Sky a fost huiduită din ce în ce mai des, Richie Porte a primit cîțiva pumni în spate, în Froome s-a aruncat cu un pahar de urină, după care a fost scuipat la 5 zile distanță. Organizatorii au făcut un apel disperat la civilizație, dar nu a fost suficient, mai ales pentru țîfna naționalistă a fanilor francezi. Nici aici, Sky nu reușește să își facă prea mulți prieteni.
4. "Inumanul" Geraint Thomas?
Puternic om de clasice, bun rouleur, britanicul de la Sky a fost revelația Turului. Într-un fel, am asistat la o mutație, fiindcă ciclistul în vîrstă de 29 de ani s-a dat de trei ori peste cap și a devenit cățărătorul perfect pentru Froome, fiind în 90% din Tur în fața unor oameni precum Contador sau Nibali. Total atipic.
Criticii au speculat dopajul, twitterul a explodat. Cealaltă tabără a adus aminte de Turul din 2008, cînd masivul Fabian Cancellara spulbera concurența celor de la CSC printr-o trenă draconică pe Col de la Croix de Fer.
Geraint Thomas a făcut implozie în ultimele două etape din Alpi, a dispărut din top 10, dar dacă s-a vorbit de Peter Sagan ca despre un posibil concurent în Marile Tururi, de ce nu ar putea fi luat în considerat un ciclist mai serios și mult mai suplu? Mai ales că Brailsford e dispus să cotizeze, fiindcă "ne place mereu o provocare, dar trebuie să și-o dorească și el".
Citește în Gazeta Sporturilor de astăzi o analiză complexă a celor mai interesante momente din Turul Franței. Poți parcurge cele două pagini dedicate Turului și de pe platforma Gazeta Digitală, acolo unde ziarul este urcat în fiecare zi.
{{text}}