♦ Rădoi putea fi cel mai scump fotbalist român. Cînd o echipă din Anglia a oferit 8 milioane de euro, generosul naș Becali s-a pus în calea transferului și a cerut 10. Cînd englezii au decis pînă la urmă să dea 10 milioane (povestea e reală – link), Rădoi a făcut o ruptură de ligamente jucînd pentru Steaua. Dimpreună cu ligamentele, s-a făcut franjuri și visul lui.
♦ Rădoi a bifat cea mai stupidă accidentare a unui fotbalist român. Primul său turneu final a fost și ultimul. Pentru că s-a dat cap în cap cu un alt român, cu Raț, la mijlocul terenului, la o fază cu risc zero. Fractură de pomete și gata cu Euro 2008 pentru norocosul Rădoi!
♦ Rădoi a prins, la debutul său ca antrenor, singurul sezon din istoria Stelei în care adversarii din primele 7 etape sunt exact echipele de pe locurile 2-8 din campionatul precedent. Șapte derbyuri, servite pe nemestecate, unul după altul, la foc continuu. Și între ele, “finale” din preliminariile pentru Europa.
♦ Rădoi a prins și singurul sezon din istoria Stelei cînd proverbialul noroc s-a dus dracu’ complet. În cele 3 tururi preliminare, din urne au ieșit fix cei mai grei adversari posibili: campioana Slovaciei, campioana Serbiei, vicecampioana Norvegiei. Ghici pe ce loc ar ieși “naționala” României dintr-o grupă cu astea trei!
♦ Rădoi a prins și cel mai naiv și mai neimplicat public stelist din ultimii mulți ani. Zeci (sute?) de mii de oameni “trup și suflet pentru culori” au plecat după fenta Ministerului, hipnotizați de un desen cu steluțe galbene care n-a dat nici goluri în Europa, n-a băgat nici alunecări în derbyurile cu Dinamo și n-a cîștigat nici trofee. În curînd vor realiza că MApN nu va putea avea niciodată o echipă în Liga 1 și/sau în Europa, pentru că e împotriva legilor FIFA și UEFA. Iar pasiunea se va ofili instant cînd va adia vînt de liga a 4-a.
Da, Rădoi pare că a semnat un contract în alb cu neșansa. Nu poate antrena norocul și, destul de probabil, va eșua la prima sa încercare pe bancă. Dar măcar și-a cîștigat respectul multora, chiar și al rivalilor, pentru discursul lui corect, matur, curajos, fără ocolișuri și fără platitudini. Poate se exprimă bine doar la conferințe și nu se face deloc înțeles în vestiar, vorba lui Radu Paraschivescu. Echipa e în criză și, fără dubii, are și Rădoi o vină aici. Totuși, sursa problemelor Stelei nu e acest veritabil colecționar de ghinioane. Priviți încă o dată acest grafic:
În ultimii 3 ani, clubul și Gigi Becali au încasat 80 de milioane de euro. În transferuri s-au întors doar 6 milioane. Iar ultimii doi antrenori, Gâlcă și Rădoi, au fost luați de la “juniori” tot pe motiv de ieftineală și schema a ținut mai bine de un an.
Așa că “Demisia, demisia!” s-ar putea îndrepta mai degrabă spre lojă, dar miile alea de oameni “trup și suflet pentru culori” care ar fi trebuit să pună presiune pe Becali nu mai sînt în tribune. La cluburile vii, aburii pasiunilor strigate din peluză se îmbină cu orgoliul conducătorilor de a fi apreciați de mulțime. E un joc din care se nasc uneori trupe mari, performanțe, povești.
La Steaua nu mai e cazul. Ministerul joacă la derută și sapă tranșee pe timp de pace, Becali duce tot profitul în Pipera, iar suporterii au fugit în munții Internetului, unde se închină la o emblemă veche și își privesc echipa cum se sufocă. Concluzia e clară: demisia, Rădoi!
{{text}}