Lucescu a suferit la Viena pentru o victorie la limită, 1-0 cu Rapid. Marlos a înscris golul unui succes care aproape că le garantează ”minerilor” calificarea în grupele Ligii Campionilor.
Sînt ceva ani de atunci. Eram la Doneţk, la un restaurant italienesc care nu mai există astăzi. Am aflat că patronii au fugit din calea războiului. Păcat, exista chiar o pizza "Lucescu", după ce antrenorul care scrie de 11 ani istorie pentru Şahtior îi învăţase o reţetă aparte…
Eram după un Şahtior – AS Roma 3-0 în primavara Ligii Campionilor, una dintre cele mai frumoase perioade ale lui Mircea Lucescu la Doneţk, echipa italiană încasînd atunci 6 goluri în dubla manşă! După meci, aflaţi în studioul Sky din capitala Italiei, Vialli, Paolo Rossi şi Arrigo Sacchi i-au spus în cor "Complimenti, Mircea!".
Ce secret ştie Neli Lucescu
Venise vorba de marile meciuri ale carierei sale şi am rugat-o pe Neli Lucescu să realizeze chiar un top. A pus pe primele 3 locuri victoria împotriva Suediei din campania pentru Euro 84, apoi triumful contra Italiei şi, surprinzător, un meci al Corvinului Hunedoara la Moldova Nouă, pe cînd Corvinul şi Lucescu erau în Divizia B!
Antrenorul a început să rîdă. "Incredibil, Neli, cum de ţi-ai amintit tu de meciul acela de la Moldova Nouă!". Către finalul serii, Neli Lucescu a rostit o întrebare la care ţinea să şi răspundă "Ştii care e secretul carierei lui Mircea?". Antrenorul a rîs iar."Ia spune tu Nelicika acel secret! Chiar sînt curios să-l aflu".
Soţia sa doar a zîmbit. "Faptul că nu a cedat niciodată. În momentele de cumpănă ale carierei sale, şi au fost atît de multe, a mers înainte, vrînd să demonstreze că dreptatea era de partea lui".
"Voi ramîne eu"
Cu vreo 20 de zile în urmă, Mircea Lucescu a împlinit 70 de ani. A fost o vara grea, urmare a unui campionat în Ucraina pe care Dinamo Kiev l-a cîştigat după 5 ani de secetă şi din cauza faptului că Şahtiorul lui Lucescu e o echipă în pribegie, mergînd cu casa în spinare din momentul în care separatiştii au pus stăpînire pe Doneţk.
O vara în care Lucescu i-a pierdut pe Douglas Costa, transferat la Bayern, pe Luiz Adriano şi pe Fernando, primul plecat la Milan, al doilea la Sampdoria. 46 de milioane de euro au intrat în conturile lui Rinat Ahmetov de pe urma acestor transferuri. Chiar l-am întrebat acum mai bine de o lună "Şi cine mai rămîne, Nea Mircea?". Răspunsul a fost rapid şi sec. "Voi rămîne eu".
Ce echipe a alimentat Lucescu!
Nevoit să joace, după mulţi ani, preliminarii de Champions League, Mircea Lucescu a şters pe jos în turul precedent cu Fenerbahce, o mare şi mîndră grupare a Turciei, care i-a cumpărat vara asta dintr-o răsuflare, pe Van Persie şi pe Nani! A venit la Viena pentru prima manşă a play-offului Ligii cu o grămadă de probleme pe umeri. Pierduse în campionat contra lui Dnepr un meci considerat acasă, dar jucat la Odessa.
Un meci în care a reclamat 3 penalty-uri, dintre care două clare ca albul pescăruşilor aflaţi mereu în zbor deasupra Marii Negre. A ajuns într-un oraş de pe ale cărui tarabe de ziare îi zîmbea Douglas Costa, pus pe coperta lui Kicker şi analizat pe vreo 4 pagini în interior, nouă minune a lui Bayern Munchen. Îi zîmbea şi armeanul Henrik Mhitarian, tot fostul lui copil de la Şahtior, două goluri în week-end pentru Borussia Dortmund în meciul cu Monchengladbach.
A fost de fapt week-endul elevilor lui Lucescu. Pe lîngă cei doi amintiţi mai înainte, Luiz Adriano marcase pentru Milan într-un amical cu Roma, iar ca tortul să fie măreţ, Fernandinho închisese tabela la Manchester City – Chelsea 3 la 0! Iar în lotul lui Chelsea era Willian. Ce echipe a alimentat Lucescu… Bayern, City, Milan, Dortmund, Chelsea!
Catedrala, parcul Prater şi ploaia
Viena trepida la gîndul că Rapid e la doi paşi de grupele Ligii. Gazetele vieneze îşi făceau curaj scoţînd la înaintare prin editoriale, doi dintre marii atacanţi ai Austriei, Hansi Krankl şi Toni Polster. Parcul Prater fremăta nu doar de miile de turişti obişnuiţi, ci şi de miile de tricouri alb-verzi.
Parcă şi catedrala Sfîntului Stephan prinsese culoarea campioanei Austriei. Stadionul "Ernst Happel", redenumit după numele tehnicianului care a scris glorie pentru fotbalul olandez şi pentru SV Hamburg, a vrut să fie pentru Rapid Viena şi al 12-lea, şi al 13-lea, şi al 14-lea jucător. 45.000 de oameni au răguşit cîntînd ca pe San Siro sau ca pe Wembley.
"It was penalty"
La masa presei, gazetarii austrieci bat cu pumnii în tăblie, pe ritmurile lui "Go West". Dar nu se abţin să recunoască "It was penalty", în momentul în care Alex Teixeira e trîntit în careu. Cu un minut înaintea pauzei, Pyatov scoate dumnezeieşte şutul lui Kainz, apoi Şahtiorul explodează pe contraatac, iar din contraatacul acela se naşte golul lui Marlos, cu care echipa lui Lucescu merge spre cabine şi spre încă un an în grupele Ligii Campionilor.
Plouă de rupe spre finalul meciului. 45.000 de oameni se cuibăresc sub acoperişul măreţului stadion. Un om îmbrăcat într-o scurtă albastru închis stă în ploaie la marginea terenului. Geaca lui bleumarin se întrepătrunde cu albastrul pistei de atletism. Îşi apără de acolo, strigînd şi gesticulînd, echipa şi rezultatul. E omul despre care Neli Lucescu spune că nu a cedat niciodată.
Kucer bandajat, Stepanenko la spital
Austriecii nu i-au menajat deloc pe oamenii lui Mircea Lucescu. Kucer a fost lovit la cap, într-un duel aerian, dar a jucat bandajat. Stepanenko, în schimb, a fost scos pe targă și a ajuns la spital, însoțit de medicul ucrainenilor, urmare a unei ciocniri violente cu un adversar.
"Nu-și mai simțea o mînă. Sîntem un pic îngrijorați, pentru că nici acum nu avem vești de la clinică", a spus Lucescu în conferința de presă. Puțin mai tîrziu, însă, jucătorul a anunțat: "Sînt O.K.! Acum pot mișca mîna, doar că am vreo 8 copci la cap".
"E o victorie esențială, mai ales că am obținut-o în deplasare. Oricum, pentru noi e mai importantă Liga acum, în campionat nu sîntem lăsați să cîștigăm"
Mircea Lucescu la Dolce Sport
{{text}}