NOLEgendar » Novak Djokovici a cucerit al 10-lea titlu de Mare Şlem al carierei

Liderul mondial a depăşit cu 6-4, 5-7, 6-4, 6-4 un Roger Federer sosit în cea mai bună formă la ziua finalei, dar şi o atmosferă potrivnică lui pe arena „Arthur Ashe”. Sîrbul îşi clădeşte statornic propria istorie.

Nole îşi îndreaptă arătătorul spre piept, cu o expresie de uşoară nedumerire pe chip. "Eu?". Apoi arată spre loja sa. Subtila derută a durat o clipă, poate chiar mai puţin. Da, tu. Sau da, el.

Celebrarea titlului cu numărul 2 de la US Open e sobră, reţinută, doar deschide larg braţele pentru a cuprinde cerul nopţii de la New York. Acolo poate, privind în sus, dar şi spre apropiaţii săi, a găsit resursele şi inspiraţia de a ieşi deasupra dintr-un meci care se anunţa complicat. Şi aşa a fost.

O nouă finală de Mare Şlem pentru el, a şasea la US Open. În trecut: un titlu şi patru înfrîngeri. În faţa lui, Roger Federer. Cinci titluri consecutive între 2004 şi 2008, încă un ultim act, 2009, apoi un soi de secetă, la care a contribuit chiar el, Novak, cu două eliminări în semifinale.

Toată lumea vorbea despre elveţian, despre forma lui strălucitoare, despre schimbările din joc, făcute pentru a fi şi mai rapid, mai agresiv. Toată lumea îi admira capacitatea de a se reinventa, la 34 de ani, şi statornicia la vîrf.

3 ore ploaie, apoi finala

Dar el, Nole? Cum a ajuns el la această finală? Cu două seturi pierdute, ceva mai multe ore petrecute pe teren şi cîteva rachete rupte. Nervi pe care i-a stăpînit mereu în cadrul larg al unui meci, dar i-a lăsat, cînd şi cînd, să explodeze.

Pentru a se elibera, pentru a înfrunta provocarea pe care o avea în faţă. Ce o fi simţit în momentul în care a intrat, în sfîrşit, în arenă, după Federer, care fusese întîmpinat cu un torent de urlete şi ovaţii? Le-a acceptat pe cele rezervate lui, numărul unu mondial, mai scăzute în volum, şi s-a concentrat pe meci.

Atunci a fost finala. Finala dorită, cerută, implorată. După trei ore în care a dictat ploaia, ore de aşteptare anxioasă, a început, în fine. Şi a avut o curgere imprevizibilă pînă aproape de final. Chiar şi atunci, încă se mai puteau schimba lucruri.

Federer n-a început atît de agresiv şi de sigur pe serviciu precum o făcuse în tururile anterioare. Novak a făcut break-ul, apoi a alunecat şi a căzut, zdrelindu-şi cotul, pumnul, genunchiul.

Rebreak, apoi alt break şi set pentru sîrb. Actul al doilea a fost cel mai intens şi spectaculos, cu ambii jucînd, pe final, la un nivel sufocant de bun. 7-5 Federer şi tribuna şi-a pierdut minţile.

"Eram gata de bătălie"

Apoi, cumva insinuant, dar stăruitor, Djokovici şi-a lăsat mai apăsat amprenta pe meci. Cu elasticitatea sa, cu capacitatea de a ajunge la toate mingile, cu antidoturile pregătite pentru atacurile lui Roger. Şi cîte şanse de break a avut elveţianul! Şi-a procurat mult mai multe asemenea oportunităţi pe parcursul finalei, dar a convertit prea puţin. Pentru că a greşit, pentru că Nole a fost acolo, absorbind tot, returnînd, încăpăţînat, rezistent, lucid.

Încă se mai putea schimba ceva cînd Federer a revenit de la 2-5 la 4-5 în setul al patrulea. Dar, din nou, ocazii risipite. Din nou, Djokovici a supravieţuit, iar cînd a venit momentul să închidă, nu a ezitat.

"Ştiam că Roger va fi agresiv, că va încerca să-mi perturbe ritmul, că va pune multă varietate în joc. Şi chiar asta a făcut. Dar eram pregătit. Eram gata de bătălie. Aşa a fost. Trei ore şi douăzeci de minute. Ne-am împins unul pe altul pînă la limită, cum facem mereu", a conchis Novak.

A cîştigat duminică noapte în faţa unui public care l-a încurajat zgomotos, continuu, pe adversarul său. A acceptat asta fără frustrare vizibilă şi a triumfat. E la al 10-lea trofeu de Mare Şlem. Al doilea la New York. Al treilea de anul acesta, cînd a disputat toate finalele majore.

E jucătorul dominant al ultimilor ani. Îşi construieşte propria istorie, după ce a stat ani de zile în umbra rivalităţii preferate a lumii, Federer-Nadal. "Eu?". Da, tu. Novak Djokovici. Numărul unu în lume.

"Să retrăiesc aceste momente, după 2011, e incredibil. Să cîştig în faţa unuia dintre cei mai mari rivali, care luptă pînă la ultimul punct, e ceva special pentru mine"

Novak Djokovici

"Am avut prea multe şanse de break. La unele aş fi putut reacţiona mai bine, dar el nu mi-a dat mai nimic. Înveţi, de obicei, mai mult din meciurile lungi. Despre jocul tău, atitudine, condiţie fizică"

Roger Federer

2011e anul în care Djokovici a cîştigat, de asemenea, trei titluri de Mare Şlem, aceleaşi ca în 2015, Australian Open, Wimbledon, US Open

Topul titlurilor de Mare Şlem