Supranumit ”Doris”, interlopul a făcut parte dintr-o bandă celebră de spărgători de locuințe, care a căzut stupid la începutul lui 2015: amprenta de pe urechea unui complice, care asculta la uși înainte de a intra prin efracție în case, a trădat în lanț identitatea întregului grup.
Omul care a făcut cel mai important denunț la adresa fraților Becali și a lui Borcea se numește Manole Teodoris, spun surse DNA. El ar fi rudă cu foștii impresari. Cunoscut în lumea interlopă cu apelativul "Doris", individul respectiv are în spate o bogată activitate infracțională.
Face parte dintr-o bandă celebră de pungași, pe lista păgubiților aflîndu-se inclusiv fostul premier Teodor Stolojan, care s-a ales cu o gaură de 10.000 de euro și fără bijuterii din aur. La începutul lui 2015, hoții au fost prinși de polițiști după ce, în perioada 2009 - 2014, își trecuseră la activ 38 de fapte penale: spargeri de locuințe, o tentativă de omor și o tîlhărie, potrivit Mediafax.
A picat din cauza urechii lui "Pătrat"!
Gașca lui Doris a căzut dintr-un motiv mai puțin obișnuit. Unul dintre complicii săi, Alexandru Constantin Roşu, zis Pătrat, obișnuia ca, înainte să intre într-o casă prin efracție, să asculte la ușă dacă se aud în interior sunete care să trădeze prezența unui om sau a unui cîine. Amprenta urechii sale a fost descoperită în 42 de cazuri și a constituit una dintre probele decisive pentru arestarea lui și a restului bandei!
Teodoris i-a dat în primire pe frații Becali și pe Borcea pentru a scăpa mai ieftin într-unul dintre numeroasele dosare în care e implicat la zi. Surse DNA spun că el ar fi intermediarul care a livrat către judecătoarea Geanina Turceanu mare parte din mita de 220.000 de euro.
Portalurile stiripesurse.ro și hotnews.ro au oferit ieri detalii din denunțurile făcute (Teodoris și alții, încă necunoscuți), plus stenograme relevante, inserate în referatul prin care DNA a cerut arestarea pentru 30 de zile a magistratului și a fraților Becali. Amănuntele sînt spectaculoase.
Pasaje incredibile din denunțuri și stenograme
"Am aranjat o întîlnire între Becali Ioan şi judecătoarea Terceanu Geanina, la stadionul din Ghencea, la un meci de fotbal între Steaua şi Gloria Bistriţa. Am stat cu judecătoarea la lojă, după care am fost sunat de Becali Ioan şi mi-a cerut să o conduc pe aceasta într-un birou de la tribuna oficială. Am condus-o pe judecătoare la acest birou, împrejurare în care, de faţă cu mine, au început discuţiile între Becali Ioan şi aceasta. La sfîrşit, Becali Ioan i-a întins un plic cu 10.000 euro judecătoarei, iar aceasta mi-a zis să îi iau eu pînă ieşim din stadion. După ce am luat plicul cu bani, la indicaţiile judecătoarei, am plecat împreună de la meci, eu avînd asupra mea cei 10.000 euro. Imediat ce am ajuns la maşina mea, i-am înmînat acesteia plicul cu bani, ocazie cu care aceasta s-a uitat în plic şi mi-a zis că sînt 10.000 euro"
"La locuinţa acestora, fraţii Becali au început să discute cu judecătoarea, spunîndu-i că vor să fie achitaţi în dosarul pe care aceasta îl judeca, aspect cu care ea a fost de acord. Tot în cadrul acestei discuţii, Becali Victor s-a exprimat faţă de aceasta, spunîndu-i că după finalizarea favorabilă a dosarului urma să fie foarte generoşi cu aceasta. La un moment dat, eu i-am spus lui Becali Ioan că aceasta vrea suma de 70.000 euro. Becali Ioan şi Becali Victor mi-au spus că nu aveau pregătiţi atîţia bani, ci doar 10.000 euro. Judecătoarea a luat plicul cu bani, i-a pus în geantă şi a plecat împreună cu mine la locuinţa acesteia. A doua zi, m-am întîlnit cu Becali Victor, care mi-a dat 40.000 euro, pentru a-i înmîna judecătoarei. În aceeaşi zi, i-am dat cei 40.000 euro, iar aceasta a rămas un pic surprinsă, întrucît se aştepta la mai mult"
"Interlocutor: Sau dacă... sau mă gîndeam că poate ai pe cineva, să aflam ce e în dosar, cine e... ceva...
Terceanu: Pe cine să am? N-am pe nimeni! Mergeți acolo liniștiți și asta e! Cu Dumnezeu înainte! Ce vrei să facem?! Zi tu, ce vrei să-ți spun eu? (...) Gata! Asta este! Las-o așa! Că, dacă vrea Dumnezeu, trecem peste asta. Daca nu, asta e!
Interlocutor: Nu mai fi supărată pe mine, că nu vreau să rămîi supărată pe mine!
Terceanu: Nu ne mai întîlnim și gata! Și am terminat! (...) Dumnezeu cu mila! Ce vrei să facem? Hai! Tu ai trecut prin mai multe decît ei. Știi mai bine. Du-te acolo, stai liniștit! (...) Gata! Tăcere!".
”Interlocutor: Băi, nu te supăra pe mine, că n-am vrut să fac nimica! Nu sînt cu gînduri ascunse, crede-mă! Terceanu: Da, mă, știu... atîta... Păi, da, mă, dar atîtea drumuri și atîtea prostii și atîta... Ce e? (...) Ce vrei să spunem? Că nu ne cunoaștem! (...)”
{{text}}