"Guriţă", cum era interul poreclit de coechipieri, împlinise pe 2 octombrie 75 de ani. A fost dublu campion mondial şi medaliat cu bronz olimpic în 1972.
"La echipa naţională de handbal era o vorbă. Antrenorul, nea Nicu Nedef, ne spunea: «Mă, voi să vă apăraţi, că în atac i-o daţi lui Guriţă şi ştie el ce are de făcut!»", povesteşte în cartea sa Cristian Gaţu, fostul coechipier al lui Gheorghe Gruia.
Gheorghe Gruia nu a evoluat niciodată pentru echipele de juniori şi de tineret ale României. A fost un fenomen cum nu s-a mai întîlnit pînă azi. A ajuns la handbal după ce a jucat volei. După doar un tur de campionat, a fost selecţionat la prima reprezentativă!
În 1964, la turneul final din Cehoslovacia, Gruia cîştiga primul său titlu mondial. Avea 24 de ani şi doar doi ani şi jumătate de handbal. La următoarele ediţii, interul român va deveni unul dintre jucătorii de bază ai echipei.
La Mondialul din 1967, în Suedia, Gruia a fost al doilea marcator al competiţiei, cu 34 de goluri, patru mai puţin decît golgeterul Lubking. În finala mică, împotriva URSS, a marcat 12 goluri, iar România a cîştigat cu 21-19. A fost imposibil de oprit, deşi ruşii au pus doi oameni să-l marcheze, la un moment dat.
Eroul de la Paris
În 1970, la Mondialul din Franţa, România cucerea încă un titlu mondial. Era al doilea pentru "Guriţă", omul care a fost iar vicegolgeter, după rusul Maximov, cu doar un gol în spatele acestuia! În finala cu RFG, care a avut nevoie de două reprize de prelungiri, Gruia a fost din nou factotum-ul!
"În timpul regulamentar, conduceam cu un gol, dar Gruia a greşit şi a pierdut mingea. Ne-au egalat nemţii. A fost foarte afectat. A venit la noi şi aproape plîngînd ne-a implorat: «Iertaţi-mă! Iertaţi-mă, mă voi revanşa»", a povestit Cristian Gaţu. Şi s-a ţinut de promisiune. A marcat imediat golul care a dat aripi României şi victoria a venit, 13-12.
În sfîrşit, golgeter
Ultimul mare turneu final l-a făcut la Olimpiada de la Munchen, în 1972. A fost şi ultimul turneu la care a participat, retrăgîndu-se apoi. A marcat 37 de goluri, cel mai bun marcator al Jocurilor Olimpice. România a terminat însă pe locul 3, 19-16 în finala mică împotriva RFG, după ce pierduse în semifinale, cu Iugoslavia, 13-14.
În 1992, Federaţia Internaţională de Handbal i-a conferit titlul de "cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor" şi a fost supranumit "Mîna de aur".
"Niciodată nu a fost bolnav!"
Cristian Gaţu, fostul preşedinte al Federaţiei Române de Handbal, a povestit aseară cu lacrimi în ochi. "Nu pot să cred că Guriţă nu mai este! Nu pot să cred! Am aflat că a murit pe la ora 20:30, ora României. A făcut infarct. El care nu a suferit cu inima, care nu a fost niciodată bolnav! Doamne, ce e viaţa asta... Am vorbit cu el la telefon, de ziua lui, era în formă şi-mi spunea că vrea să mai vină în ţară să mai stăm la poveşti", spunea Cristian Gaţu, neputîndu-se
opri din plîns.
În 1978 a plecat în Mexic
Gheorghe Gruia a părăsit România în 1978, fiind trimis cu scopul de a antrena echipa din America de Nord. A devenit un adevărat promotor al sportului cu mingea pe semicerc şi a fost profesor universitar la cea mai mare universitate din Mexic.
"Cînd m-am dus acolo mă aşteptam să găsesc o echipă, o sală, ceva. Ăia nici nu auziseră de handbal!", a povestit peste ani Gheorghe Gruia. A fost iubit şi respectat, iar mexicanii nu i-au mai dat voie să vină în ţară! El era omul responsabil cu golurile, dar şi cu buna dispoziţie.
Coechipierii săi l-au supranumit "Guriţă" nu pentru că vorbea mult, ci pentru că se descurca de minune cu cîntatul. "Cînd începea să cînte, se făcea linişte!", povestesc foştii coechipieri.
"Jucam cu sufletul pentru România!"
Gheorghe Gruia a povestit la întoarcerea sa în ţară şi care era motivaţia marilor jucători în anii comunismului. "Ne dădeam sufletul să cîştigăm orice meci. Ne băteam cu oricine, dar
adversarii tradiţionali erau ruşii, sîrbii şi nemţii. Noi luptam însă să ajungem să vedem Franţa, Suedia, ţările vestice. Păi, cine le vedea atunci? Paşaportul nu-l ţineai acasă, ci la federaţie. Asta era motivaţia noastră. Acum care să mai fie?", spunea Gruia în 2009, atunci cînd s-a întors în ţară cu ocazia sărbătoririi a 75 de ani ai Federaţiei Române de Handbal.
Gheorghe Gruia
- Născut pe 2 octombrie 1940
- Dublu campion mondial cu echipa României, 1964, 1970, medalie de bronz la CM 1967
- medaliat cu bronz la JO 1972
- golgeterul turneului olimpic din 1972, cu 37 de reuşite
- de 8 ori campion al României cu Steaua Bucureşti
- cîştigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua în 1968
"A murit cel mai mare handbalist al României. Mai trist e că s-a întîmplat la capătul lumii, printre străini. Nu-mi vine să cred"
Radu Voina, fost jucător handbal"Sînt mîndru că am fost numit dinozaur. Din cîte ştiu, dinozaurii au cucerit pămîntul. Sînt mulţumit că am făcut parte dintr-o generaţie care a dominat handbalul mondial. Nu ne-a plăcut niciodată să pierdem. Din 127 de meciuri la echipa naţională, nu ştiu dacă am pierdut 5"
Gheorghe Gruia în 2009
{{text}}