EXCLUSIV "Nu mă duc acolo, e șerpărie!". 3 amintiri ale jucătorilor Sportului despre echipa care-și celebrează azi centenarul!

În ziua în care Sportul Studențesc împlinește 100 de ani, Gazeta a pregătit o serie de povești dedicate clubului din Regie, amintiri prezentate atît în varianta tipărită și ediția digitală, cît și în format exclusiv online

Mircea Rădulescu, 300 de meciuri pentru "studenți" ca fotbalist și apoi antrenor al echipei din Regie, dar și doi reprezentanți ai "Găștii Nebune", Costin Curelea și Răzvan Stanca, povestesc momente amuzante din istoria stufoasă a clubului bucureștean.

"Șerpărie"

 "Aveam antrenament la Braşov şi în spatele tribunei era un bloc locuit de oameni dubioși. A sărit mingea peste tribună chiar în bloc. Maseurul echipei s-a dus după minge, dar după ce a ajuns la etajul 3 al blocului s-a întors şi ne-a zis că mai bine o lasă acolo, că e şerpărie!", rîde Răzvan Stanca, portar cu 8 sezoane în tricoul Sportului Studențesc, alături de care a reușit două promovări în Liga 1.

"Las-o așa"

 "Din perioada cînd jucam am o poveste bună!", începe și Mircea Rădulescu.

"Evoluam în Regie, în divizia B, la ora 11 şi aveam un antrenor, Cornel Simionescu, care de la ora 9 ne făcea o şedinţă tehnică. Atunci anunţa primul 11, dar şi rezervele. Înainte de această şedinţă, se ducea la magazioner cu lista ca să pregătească echipamentele. Doar că s-a întîmplat și să se răzgîndească, să ducă o listă la magazioner şi o alta la noi. Un jucător, Urseanu, îşi aude numele la şedinţa tehnică, dar cînd ajunge la magazie, nea Titi, magazionerul, îi spune: «Măi, Florică, nu eşti pe listă!».

«Lasă-mă domne în pace! Vrei să-mi strici starea de spirit!», explodează Urseanu. Se duce băiatul la antrenor şi îi explică situaţia. Îi cere să vorbească cu magazinerul".

Urmează un dialog spumos, deschis de antrenor.

- Ştii că eu nu vorbesc cu el!

- Păi şi eu ce fac?

- Eh, las-o aşa, las-o cum are el lista!

"2 kilograme mai puțin"

Costin Curelea, în prezent la CSU Craiova, are și el o poveste savuroasă. "Cînd unii dintre noi erau mai dolofani şi venea momentul cîntarului, ne ajutam unul pe altul să păcălim cîntarul. Ne împingeam cu degetul de la spate şi, ca popa!, scăpam de 2 kilograme", rememorează, rîzînd, vîrful de 31 de ani.