La 120 de kilometri la oră, șoferul și-a dat seama că frîna și cutia de viteze ale bus-ului au cedat. Șansa lor? Au intrat pe o rampă paralelă cu autostrada și autocarul s-a oprit, răsturnîndu-se. "Vreau să-mi continuu cariera", a spus Toranzo. 6 răniți au fost în total, dar argentinienii au scăpat cu viață.
Miercuri, jucătorii lui Huracan se întorceau acasă, din Venezuela. Erau pe autostradă, spre aeroportul Maiquetia. Cîntau, fericiți. Aveau ce sărbători. Tocmai se calificaseră în grupele Copei Libertadores, după 1-0 și 1-2 cu Caracas FC. La un moment dat, bucuria s-a transformat în groază. Autocarul lor se îndrepta spre catastrofă.
"Am coborît ca o vijelie"
"Șoferul conducea ca nebunul. L-am mai avertizat înainte, de cîteva ori, dar n-a ținut cont de noi. Avea viteză foarte mare", povestește căpitanul Hugo Nervo. "Ajunsese la 120 de kilometri la oră", spune doctorul echipei, Fernando Locaso. "Am urcat o pantă, apoi am coborît ca o vijelie. Imaginați-vă cum era!", revine apărătorul.
În acele momente, exact asta le mai lipsea: frîna a cedat, iar cutia de viteze s-a blocat. Se prăvăleau cu 120 km/h fără ca bus-ul să mai poată fi oprit.
"N-am crezut că mai scăpăm vii din această călătorie. Ne-am luat în brațe în așteptarea morții"
Eduardo Dominguez, antrenor Huracan
"N-ar mai fi supraviețuit nimeni"
O simplă greșeală a driverului le-ar fi fost fatală. "Ce s-ar fi întîmplat dacă ne răsturnam la o asemenea viteză? N-ar mai fi supraviețuit nimeni", e convins atacantul Ramon Abila. Dar, atunci, în mijlocul haosului, miracol: o șosea de-abia începută, care arăta ca o rampă urcînd pe deal, pornea direct din autostradă.
Iar șoferul trăsnit a luat singura decizie bună. Și cea care i-a salvat pe toți. A făcut dreapta și a urcat pe acel drum în pantă. A intuit corect. Pînă sus, autocarul a încetinit și s-a răsturnat. Pericolul nu trecuse încă.
"Am văzut rezervorul spart și benzina începuse să curgă. Am crezut că autocarul va exploda. Eram disperați. Din fericire, nu s-a întîmplat nimic grav"
Ramon Abila, atacant Huracan
Șansa lui Pato: degetul mare e neatins
Nu a murit nimeni, însă au fost 6 răniți. Trei transportați de urgență la spital, mijlocașul Pato Toranzo, 33 de ani, atacantul Diego Mendoza (23) și preparatorul fizic Pablo Santella. Primul, cel mai serios lovit, a fost supus imediat unei intervenții chirurgicale și i s-au amputat parțial patru degete de la piciorul stîng.
"Nu e adevărat, Toranzo e bine, vrea să joace pe 28 februarie, cu San Lorenzo", a dezmințit președintele Alejandro Nadur, declarație contestată chiar de doctorul Locaso: "Unicul deget rămas neatins a fost cel mare. Acesta a fost norocul lui Pato, care ar putea continua să joace. Degetul mare e cel mai important pentru un fotbalist".
Toranzo nici nu se gîndește să renunțe: "Vreau să-mi continuu cariera". Își va relua antrenamentele de-abia peste 4 săptămîni. În cel mai bun caz.
{{text}}