Am văzut în martie 1983, în centrul orașului Târgu Jiu, o mașină vopsită jumătate alb, jumătate albastru, pe orizontală, cum erau mașinile Miliției ceaușiste, dar pe care erau scrise numele componenților Craiovei Maxima. Mai era o zi până la meciul Craiova - Kaiserslautern. A doua zi, în centrul Craiovei, un banner uriaș se întindea peste intersecția dintre Calea Unirii și drumul spre stadionul Central. Era ceva nemaiîntâlnit, bannerele vremii erau cu Ceaușescu, cu Partidul Comunist, cu realizările oamenilor muncii.
De data asta, bannerul era altfel: "UEFA din cupa ta / Vor să bea șampania / Balaci și Oltenia / Cu toată compania".
55.000 de mii de oameni au purtat atunci Craiova spre victorie și spre semifinala cu Benfica. Într-un interviu, întrebat fiind cine a fost cel mai bun fotbalist pe care l-a văzut, Ilie Balaci a răspuns: "Cruyff". Era epoca lui Maradona, a lui Platini, a lui Rummenigge, a lui Paolo Rossi, omul care a câștigat de unul singur Campionatul Mondial al Italiei 1982.
Ilie Balaci a făcut ieri o pauză. "Johan Cruyff a fost cel mai mare fotbalist pe care l-am văzut. El a inventat frânele... De la el am copiat și eu schimbările de direcție. Am văzut marea echipă a Braziliei din 1970, l-am văzut pe Pele, am jucat contra Braziliei în 1974, la Sao Paulo, dar pentru mine Cruyff va rămâne cel mai mare".
În decembrie 1999 am fost în muzeul lui Ajax de la Amsterdam ArenA. La intrarea în muzeu, poți admira ghetele de junior și legitimația de copil a lui Johan Cruyff. Era frig la Amsterdam, intrasem cu șapca pe cap în muzeu, iar când am ieșit, peste vreo două stații de metrou, încă țineam șapca în mână. După ceva timp, întrebat cine a fost antrenorul pe care l-a admirat cel mai mult, Gică Popescu avea să spună: "1. Cruyff, 2. Cruyff, 3. Cruyff".
{{text}}