Fostul fundaș al roș-albaștrilor din anii '85-'87, Anton Weissenbacher, revine să sărbătorească Sevilla 30 alături de colegi, pentru prima dată după 20 de ani.
Anton Weissenbacher (51 de ani) nu și-a mai văzut colegii din generația Sevilla '86 de 20 de ani. La scurt timp după finala Cupei Intercontinentale de la Tokyo din 1987, pierdută cu 1-0 de Steaua în fața argentinienilor de la River Plate, Toni s-a transferat la Craiova, apoi la FC Bihor, după care, în 1991, a părăsit România, stabilindu-se în Germania.
Departe de lumea învolburată a fotbalului românesc, el a mai continuat să joace până în 1999 la echipa de liga a III-a Eintracht Trier, cu care a ajuns în '98 în semifinalele Cupei Germaniei. De 17 ani lucrează pe o betonieră, la o firmă de construcții.
A mai antrenat echipe de amatori, ultima dată pe SV Mehring, unde i-a avut elevi chiar și pe unii dintre colegii de muncă, dar de doi ani și jumătate s-a retras, dorindu-și să petreacă mai mult timp cu familia. Are doi copii. Rolland (25 de ani) joacă fotbal, dar de plăcere, în liga a IV-a și se pregătește să devină medic chirurg.
Caroline (20 de ani) practică voleiul, ca și mama sa. Dar într-o ligă mică, dorindu-și o carieră tot în medicină. Acum, la 30 de ani de la succesul de la Sevilla, la invitația celor de la CSA Steaua, pentru prima dată din '87, Anton revine la București.
- Domnule Weissenbacher, aveți emoții pentru întâlnirea de la Cercul Militar?
- Acum nu, dacă mă întrebi. Dar din momentul în care o să mă urc în avion, sunt sigur că o să apară. După atâta timp să-mi revăd foștii colegii e ceva special, sigur mă vor copleși emoțiile. Nu i-am mai văzut de 20 de ani, iar pe unii chiar de aproape 30 de ani.
"Abia aștept să-mi revăd colegii!"
- Vă așteptați să fiți invitat la această aniversare?
- Eu mă așteptam să mai fiu chemat și cu alte ocazii, dar din câte am auzit ba s-au mai strâns, ba nu, n-au mai sărbătorit mereu. Acum 20 de ani am lăsat numărul de telefon la club, dar cred că n-au reușit să mă găsească. Am înțeles că băieții s-au mai întâlnit pe la Cheile Grădiștei. De data asta o să mă duc și eu cu ei, să petrecem, să depănăm amintiri. Nici nu-mi vine să cred că au trecut 30 de ani de la Sevilla!
- Cum ați aflat că se aniversează cei 30 de ani de la Sevilla?
- M-a sunat căpitanul, Tudorel Stoica, și mi-a spus de inițiativa celor de la Clubul Sportiv, a celor de la minister. M-a surprins, nu-l mai auzisem nici pe el din '96. M-am bucurat, normal, brusc au revenit toate amintirile.
- Apropo de amintiri, mai aveți pe acasă ceva din perioada aceea?
- Am medaliile de la Sevilla, de la Monte Carlo, de după finala Supercupei Europei, de la finala intercontinentală cu River Plate, diplomele. Și un tricou de la Barcelona, de la Pichi Alonso, de la meciul revanșă din '96.
- Cu acel ARO primit după Sevilla ce ați făcut?
- Ce ARO? Eu nu am primit niciun ARO după câștigarea Cupei Campionilor. Din câte știu, au primit mașinile acelea doar cei care au jucat în meciul de la Sevilla. Noi, restul, am fost recompensați altfel. Așa a fost atunci, nu are rost să mai discutăm despre asta. A fost bine.
- În Germania ați jucat la un nivel mai scăzut, nu ați aveți regrete?
- Nu, pentru că știu că am făcut tot ce a depins de mine. Mi-a fost bine o vreme, dar au apărut accidentările. Dar eu îmi doream liniște și să am o familie realizată. Sunt mulțumit cu ceea ce am făcut în fotbal. Și acum, chiar dacă aș avea vreun regret, ce rost are, nu se mai poate face nimic, nu? (Râde)
"Conducătorii din România fac prea mult scandal"
- Mai urmăriți ce se întâmplă în fotbalul românesc?
- Mă mai uit pe programele românești seara, când vin de la muncă, când mă lasă copii. (Râde). Lor nu prea le place să se uite la televizor. Mai văd meciuri, mai urmăresc știrile. Sunt conectat, dar destul de puțin.
- Și cum vi se pare?
- Prea multe probleme, prea mult scandal. Conducătorii le provoacă, nu jucătorii. Ar fi bine să-și vadă mai mult de treburile și de cluburile lor, nu de alții. Dispar echipe de tradiție, patronii renunță, unii ajung la închisoare, nu sunt bani. Fotbalul e destul de bun, nu ca pe vremea noastră, dar e normal acum când totul e pe bani mulți. E greu să fii competitiv, să aduci jucători de valoare, care costă mult.
- Vă mai uitați la meciurile Stelei?
- Da, normal. Din păcate, au pierdut anul acesta titlul în fața Astrei. Am urmărit ultimul lor meci direct, când au fost învinși cu 2-0. Ce să spun? Cei de la Astra au fost mai buni, au câștigat. Steaua trebuie să strângă rândurile, să o ia de la capăt.
- Veniți la București în mijlocul unui scandal între clubul sportiv și cel de fotbal.
- Am auzit, am văzut pe la televizor ce se întâmplă. Nu știu care este adevărul, nu înțeleg ce fac ei acolo, de ce ruptura asta. N-o mai fi echipa de acum a Armatei, dar nu e normal să existe aceste problemele cu sigla, cu palmaresul. Sunt departe de atâția ani, dar văd că este scandal și nu-mi place deloc. Până la urmă Steaua a fost și este un brand important, o echipă reprezentativă pentru fotbalul românesc.
- Gigi Becali cum vi se pare?
- Din ce văd, eu zic că face prea mult tam-tam pe la televizor. Prea critică antrenorii, jucătorii. Nu înțeleg de ce Gâlcă, un antrenor care a câștigat tot sezonul trecut, a trebuit să plece. Am văzut de-a lungul timpului ce au pățit Lăcătuș, chiar și Hagi. Nu e în regulă, îmi pare rău, dar așa se întâmplă dacă nu te pricepi la fotbal. Nu-l cunosc personal pe Gigi Becali, poate că dacă discuți cu el e un tip simpatic, care spune tot ce are pe suflet. Până la urmă, el e patronul, el dă banii, trebuie să faci ce spune el, că așa e peste tot în lume. Dar poate că toate aceste probleme, cu clubul sportiv, cu plecarea din Ghencea, cu pierderea suportului galeriei, au contribuit la pierderea titlului. Mă doare sufletul să văd că Steaua a ajuns parcă o echipă a nimănui, se antrenează pe unde poate, joacă pe unde poate, nu mai are o casă a ei. Trebuie să revină în Ghencea, acolo unde s-au câștigat atâtea trofee! E doar părerea mea.
- Revenind la dumneavoastră, tot la firma aceea de construcții lucrați?
- Da, de 17 ani, de când m-am lăsat de fotbal. Trebuia să-mi întrețin familia, să muncesc. Nu e nicio rușine, mă simt foarte bine. În fiecare dimineață încep programul la ora 6:00, mergem la diverse obiective, turnăm betoane, prin Luxemburg, prin Belgia, prin Germania, unde are firma contracte. M-am obișnuit. Sunt liniștit, am o viață împlinită, o familie frumoasă, totul este foarte bine.
- La ce vă așteptați de la această întâlnire cu foștii colegi?
- Aș vrea să regăsim pentru câteva zile atmosfera de acum 30 de ani. Eram toți prieteni, o familie mare, petreceam mult timp împreună. Sunt curios cum arată toți, ce au mai făcut, avem multe de recuperat. Vreau să ciocnim o halbă de bere, un pahar de vin, să povestim ce am făcut în toți anii aceștia. Până la urmă, cu asta rămânem, cu amintirile, cu performanțele, cu prietenia.
"Nu mai știu cum am făcut, dar nu mi-a rămas niciun tricou cu Steaua. Nici măcar cel de la Sevilla. Dacă tot vin la București, mi-aș dori enorm unul, fie de atunci, fie de acum"
Anton Weissenbacher, fost jucător al Stelei din generația Sevilla"N-o să mă bag la miuță cu foștii colegi. Am ligamentele încrucișate de la genunchiul drept de plastic, nu mai am cartilagiu la stângul. Merg bine, dar am fost declarat de o comisie invalid pentru fotbal. Nu vreau să risc. E periculos pentru mine, plus că aș putea pierde și pensia de invaliditate sportivă"
Anton Weissenbacher, fost jucător al Stelei din generația Sevilla"Nu-mi pare rău că n-am rămas în fotbal. Îi felicit pe colegii mei care au cariere frumoase în antrenorat! Eu nu mi-am dorit asta, am antrenat un timp doar de plăcere, la nivel de amatori"
Anton Weissenbacher, fost jucător al Stelei din generația Sevilla"N-aș putea să remarc un jucător anume de la Steaua. Dar îmi place de Alibec, de la Astra, despre care se vorbește mult la televizor în ultimul timp. E tehnic, are viteză. Chiar dacă se zice că e cam gras, uite că își ajută echipa!"
Anton Weissenbacher, fost jucător al Stelei din generația Sevilla"La Euro avem o grupă dificilă, dar nu joacă renumele echipelor. Brazilia a luat 7 de la Germania, la ultimul Mondial. Deci orice e posibil! Împortant e să nu pierdem în primele două partide, cu Franța și cu Elveția"
Anton Weissenbacher, fost jucător al Stelei din generația Sevilla"Regret enorm că Bălan n-o să mai fie cu noi. Era un băiat bun, inimos, ca și pe teren. Eu l-am ajutat o dată, știam că are ceva probleme, dar nu m-am așteptat să se sinucidă. A fost o veste grea pentru mine"
Anton Weissenbacher, fost jucător al Stelei din generația Sevilla"Abia aștept să revăd Bucureștiul, stadionul din Ghencea, noua Arenă Națională. Ar fi frumos ca generația nostră să aibă un meci de retragere acolo, să dăm în minge măcar 5 minute"
Anton Weissenbacher, fost jucător al Stelei din generația Sevilla"Mă bucur să aflu că în cele din urmă Helmuth Duckadam s-a răzgândit și va veni la această festivitate. Așa era normal doar a fost eroul principal al finalei de la Sevilla"
Anton Weissenbacher, fost jucător al Stelei din generația Sevilla
{{text}}