Lăcă a povestit cum îl motiva Urruti, portarul Barcelonei, la penalty-uri.
"Lăcătuş va înscrie, Lăcătuş trebuie să înscrie!". Vocea crainicului TV răsună şi acum, la 30 de ani distanţă, şi ridică pulsul microbiştilor. Marius Lăcătuş, 52 de ani, a developat pentru Gazeta Sporturilor momente importante de la Sevilla.
- "Poate dacă eram mai spre 30 de ani încolo, mă fofilam şi eu la penalty-uri sau mă dădeam lovit, însă aşa, la 23 de ani, mi-am spus că am tot viitorul în faţă, indiferent dacă marchez sau nu. N-aveam nimic de pierdut, ci numai de câştigat. Vorba domnului Valentin Ceauşescu: "Jucaţi fără teamă, mai rău decât să pierdeţi ce poate să vi se întâmple?!"";
- "Nu mi-a plăcut când Urruti a parat primele două penalty-uri. Mi-am zis: "Important e să nu-mi apere ca să nu-i citesc satisfacţia pe chip. Dau sus, tare şi dacă prind poarta n-are nicio şansă!";
- "Când Helmuth a parat al patrulea penalty ne-am descătuşat, deşi nu pricepeam prea bine ce-am câştigat. De-abia în ţară, la aeroport, văzând lumea fericită acasă, am realizat momentul, nu când am ridicat cupa. Era o apăsare pe noi, la hotel nici nu am gustat din şampania aceea";
- "Eu eram cu soţia, Mariana, la Sevilla. Mi-a spus: "Felicitări, bravo!". Erau alte vremuri, nu ca acum, cu toată organizarea, cu tot fastul. Dar contează să citeşti bucuria în privirea celui drag";
- "Am DVD-uri acasă cu "Drumul către Sevilla", cu momente din finală, şi mă mai uit cu plăcere, deşi nu sunt nostalgic. Mă mai iau căldurile şi mă întreb: "Oare eu sunt ăla de acolo?"
- "Am mai multă experienţă acum, mai multă minte, e normal, vine cu vârsta. Trăirile nu mai sunt aceleaşi, viaţa lasă urme. Mai pui un kilogram, 5, 9, doar Belo a găsit elixirul tinereţii";
- "Probabil, sunt oameni care nu s-au bucurat mult de trofeul câştigat la Sevilla, asta e, nu poţi fi mereu iubit şi aplaudat. Toate sunt lucruri umane. Important e să avem un loc în inimile steliştilor".
{{text}}