Kim Rasmussen a câștigat primul trofeu din carieră cu CSM București. Danezul va pleca din vară, dar e fericit că a arătat că e antrenor mare.
Kim Rasmussen a fost de multe ori considerat veriga slabă de la CSM. După înfrângerea cu Vardar, din grupă, a fost la un pas să fie schimbat. Noroc că nu s-a găsit repede un înlocuitor!
La Final Four-ul de la Budapesta, Kim le-a spus fetelor sale că mai jos de locul 4 nu se pot clasa, dar mai sus da! A crezut în șansa lor, fără a pune presiune pe ele.
- Ați avut emoții?
- Nu îmi permit să arăt acest lucru, pentru că transmit starea și fetelor. Eu trebuie să fiu tot timpul calm. Sincer, am fost încrezător că voi câștiga acest meci, chiar și când aveau maghiarele două goluri avantaj. Fetele trebuiau să se țină de planul de joc și să aibă încredere că nu e nimic pierdut.
- Care a fost planul?
- Să dăm totul pe teren încercând să câștigăm acest trofeu!
- De ce ați schimbat-o pe Jelena Grubisici cu 4 minute înainte de final, după ce avusese o evoluție foarte bună?
- Jelena nu s-a ținut sută la sută de planul de joc și am simțit-o un pic nesigură pe final. Nu mi-a fost greu să iau această decizie pentru că o aveam pe bancă pe Mayssa Pessoa, care ardea de nerăbdare să intre pe teren. Toată lumea a dat ceva în acest meci.
- Cum veți sărbători? Vă îmbătați?
- O să beau o bere, poate două sau trei. Dar dacă mă gândesc mai bine, plecăm devreme pe drum și nu o să mă simt prea bine dacă beau! Mă doare capul! Așa că mai bine nu mai beau nimic.
- Se spune că veți pleca după acest sezon!
- Acum sunt doar fericit că am intrat în istorie. Nu contează viitorul meu. Important e că am adus Liga Campionilor în România.
{{text}}