30.000 de fani au creat o atmosferă ca în interiorul unui cuib de viespi, iar dăruirea le-a fost răsplătită cu aplauze din partea "tricolorilor".
Furnicar. Aşa se poate descrie într-un singur cuvânt atmosfera din jurul Arenei Naţionale. Nu mai e presiune, nu mai e tensiune, e doar o stare de bucurie, de euforie, de linişte. Lumea vine la stadion ca la o sărbătoare, ca la o petrecere bonus înainte de plecarea spre un nou turneu final după o pauză de 8 ani.
Au fost uitate orgoliile şi tensiunile. Fanii aşteaptă să iasă din nou în stradă ca la golurile de vis pe care Hagi şi Dumitrescu le marcau la Mondialul american, iar noii eroi să fie de această dată Stanciu, Popa ori Keşeru.
Străzile sunt din nou pline de steaguri şi eşarfe. Puştii sunt peste tot. Au la gât tricolorul, învaţă de mici că trebuie să fie alături de echipa naţională.
Pe stadion atmosfera e alta. Lumea îţi creează senzaţia unui viespar. Vuvuzelele sud-africane au fost înlocuite cu nişte tuburi mari de plastic, care în momentul lovirii produc un sunet infernal, asurzitor. Fiecare jucător e aclamat, aplaudat şi încurajat. Jucătorii răspund prin aplauze.
Iordănescu nu a renunţat nici azi la cruciuliţa norocoasă şi la iconiţele din buzunarul costumului. Iese cu capul sus de la vestiare, aşa cum ar vrea să o facă şi pe 10 iunie târziu în noapte, după duelul cu Franţa.
Publicul nu uită pe nimeni şi-l primeşte pe "General" cu o serie de aplauze furtunoase, la fel ca la un congres naţional. Ior-dă-ne-scu, Ior-dă-ne-scu!, iar selecţionerul duce mâna spre inimă şi se înclină în faţa celor 30.000 de suporteri. E momentul lui. E momentul actualei generaţii. E momentul nostru. Hai, România!
{{text}}