Când scriu aceste rânduri e ora 15:00, vineri, 10 iunie. Şi sunt deja în stadion. La Stade de France. Într-un birou amenajat undeva probabil la 7-8 metri sub nivelul gazonului.
Îmi fac pregătirile de live în încăperea special amenajată pentru Dolce Sport, deţinător de drepturi. Pe uşa alăturată scrie mare: "Arbitrage video".
E fascinant să ajungi atât de devreme la stadion şi să intri cu adevărat în măruntaiele arenei, să vezi şi să simţi ce înseamnă cu adevărat securitate şi ce presupun filtrele de control.
Primul test e chiar direct din trotuarul pe care mergi. Un agent de culoare îţi pune la propriu mâna în piept. Ca să vadă mai bine acreditarea de la gât. Apoi scoate un fel de brichetă, cu care scaneză un colţ al acreditării. Se aprinde un bec verde. "OK", zice. Dacă apare roşu stă la poartă, poate să fie cel mai mare ziarist din lumea asta.
Dau să intru şi prima impresie e că am ajuns la aeroportul Charles des Gaulle. Aceleaşi dispozitive de scanare a bagajelor, aceleaşi tăviţe în care să-ţi pui bagajul. Un agent se oferă să-mi ţină umeraşul cu sacoul şi cravata pentru a-mi putea scoate laptopul din rucsac. Totul e OK şi aici.
Stadionul e o imensitate, imaginaţi-vă că liftul are şi butonul cu etajul 6. Parcarea subterană e locul perfect pentru a crea un labirint. Nu arată grozav, ba chiar rivalizează cu cea pe scările interioare de la Arena Naţională. Igrasie, miros urât, umezeală, bălţi pe jos. În general, senzaţie de nefinisaj.
Mergi, ocoleşti, cobori, iar urci, apoi se vede lumină naturală. E gura care duce spre gazon. Iarăşi controale, iarăşi te salvează acreditarea. E cel mai preţios obiect, serios. Când am primit-o pe UEFA, mi s-a atras atenţia: "Dacă o pierzi, ca să îţi dăm alta te costă 150 de euro". Sincer, acum îmi dau seama că e un preţ rezonabil.
La marginea gazonului, reprezentanţii UEFA sunt echipaţi ca nişte agenţi ai serviciilor secrete. Cască, microfon fix, staţie de emisie-recepţie în mână. Şi mereu grăbiţi, pe fugă, suspicioşi. Deasupra arenei zona e survolată de un elicopter. Dacă cineva ar pica din senin în mijlocul lui Stade de France ar crede că e în mijlocul unei operaţiuni militare. Nu înaintea deschiderii unui Euro.
Dar chiar şi aşa, v-am spus, e fascinant să vezi, să simţi şi mai ales să trăieşti un asemenea experiment. De restul, imaginile de la deschidere, meciul şi toate celelalte lucruri, au avut grijă camerele TV şi aparatele fotoreporterilor.
Meciuri LIVE, program complet, infografii și statistici real-time de la Euro2016 - AICI!
{{text}}