- Corespondență din Paris
Doamne, de când așteptam ziua asta! Să știți, voi, cei care ați prins Generația de Aur, că noi, puștimea anilor '90, n-am prins ca lumea decât un singur turneu.
Euro 2008. Și-atunci, cu emoție și inedit în față, am ieșit și noi în stradă. Cu ploaia așteptându-ne în fața Ateneului, am înțeles ce înseamnă cu 0-0 cu Franța la primul nostru meci la un turneu final.
Și un final de așteptare, nedreaptă și galbenă, au simțit și cei 15.000 de fani români care au venit, aseară, în tribunele stadionului din Saint-Denis. Pentru că, să știți, printre ei au fost și copii, și tineri, și școlari.
Au stat, într-un galben complet, în special la peluza din dreapta. Și și-au încurajat exemplar băieții încă de la început.
Fiii și bunicii
Printre ei, și copiii lui Anghel Iordănescu. Cei mici. Fiica sa a izbucnit în plâns când și-a îmbrățișat tatăl înainte de meci.
Dar și vârstnici. Ioan Boț, din Satu Mare, a venit la primul său meci al "naționalei" după mai bine de 45 de ani. "Am fost la România - Portugalia în 1969, când ne-am calificat la Campionatul Mondial din 1970", a spus fostul profesor al Colegiului "Eminescu" din Satu Mare.
Iar "Deșteaptă-te, române!" s-a auzit pentru prima oară în deschiderea unui turneu final. Ce emoție mai mare pentru felia românească din imensul francez?
Meciuri LIVE, program complet, infografii și statistici real-time de la Euro2016 - AICI!
{{text}}