Așa îl caracterizează Cristian Gațu pe fostul său coleg de națională. ”Sigur că e greu de făcut comparații între generații, dar pentru mine, Cornel Penu e URIAȘ”.
Cristian Gațu știe de ce îl sun când aduc aminte de Cornel Penu. "Pe 16 iunie face 70 de ani! Ce repede au trecut..." e nostalgic fostul centru al "naționalei" României care uimea lumea sportului în anii '70-'80! "Cei mai frumoși ani dintre aceștia 70 i-am petrecut împreună", adaugă Gațu.
"Cu un portar asemenea lui Cornel Penu, era greu să ieși învins de pe teren. E senzația pe care noi, jucătorii de câmp, o simțeam. Când era acolo, în poartă, dădea siguranță, încredere. Parcă altfel driblam", povestește Gațu. Cornel Penu nu era "tipul de gașcă".
"Era genul introvertit, care trăia în el. Se pregătea singur pentru meci, nu-l scoteai din ale lui, nu mai aveai cu cine să vorbești. Un lucru specific portarilor", povestește Gațu.
"Rămâne cum am stabilit!"
Nici la sărbătorirea victoriilor, "Penu nu era de competiție". "Ținea la glume, dar el nu prea le făcea și nici nu participa la ele. Nu era de cursă lungă", glumește Gațu. În teren însă, nu-l întrecea nimeni!
Fostul președinte al FRH și-a amintit o fază comică pe care a trăit-o împreună cu Cornel Penu, în 1976, înaintea unui derby Steaua-Dinamo.
"Oprea Vlase, antrenorul lor de la Dinamo, le interzicea să vorbească înainte de meciuri cu noi, cei de la Steaua. Am ieșit la încălzire în fața vestiarelor, în Polivalenta de azi, și, normal, treceam unii pe lângă alții. La un moment dat, eu l-am salutat pe Penu, așa în ciudă!
- Salut, Cornele!
- Taci, mă, că știi că nu ne lasă nea Vlase să vorbim!, a scrâșnit el printre dinți.
Am așteptat să fie nea Oprea lângă noi, și la următoarea tură, i-am zis, așa, mai tare, doar ca să audă:
- Cornele, rămâne așa cum am stabilit!
Imediat l-am auzit pe Oprea Vlase răcnind: "Licu, Penu, Dinamo, la vestiar! Ce ai stabilit tu cu Gațu, mă?", l-a întrebat tehnicianul.
Singuri, la mijocul terenului
Gațu și Penu au fost apoi, la un alt meci, contra Iugoslaviei, la un turneu în Maroc, ținta glumei celorlalți coechipieri.
"După încălzire, am vorbit să mergem la mijlocul terenului, să salutăm publicul. Erau 5.000 de oameni în sală. Numai că toți ceilalți vorbiseră să nu meargă. Și uite așa, am ajuns eu cu Penu la mijlocul terenului, ca doi tâmpiți, să salutăm publicul. Ceilalți râdeau de noi pe margine", a povestit Gațu.
Antrenamentele de la 1 noaptea
Valentin Samungi a fost coleg cu Penu la Galați, Dinamo și echipa națională. ”Cel mai serios om pe care l-am cunoscut”, spune Sami.
"Pe Cornel l-am cunoscut la Galați. Am făcut parte din echipa Universitații care a reușit cea mai bună performanță din istoria handbalului gălățean, am terminat pe locul 3 campionatul, după Steaua și Dinamo", își începe Valentin Samungi amintirile legate de Penu.
"Era un monstru în poartă. Șapte sau opt ani de zile a fost, de departe, cel mai bun portar din lume. La turneele finale în care România a câștigat titlurile mondiale, în 1970 și 1974, Penu a fost cel mai bun jucător al României. Nu știu dacă fără el am fi reușit acest lucru", recunoaște Samungi.
Are și el povești haioase de spus, legate de trecutul lor de jucători. "Eram la Dinamo. Și acolo, toți sportivii se pregăteau în vechea sală de sport, cea construită din lemn. Antrenamentele erau bine structurate, ca să aibă loc toți. Și uite așa, lui nea Oprea Vlase, antrenorul nostru, care ar fi stat toată ziua în sală, nu-i ajungea niciodată timpul", spune Samungi.
"La un moment dat, cum stăteam noi acolo, la cămin, la 1 noaptea, aud bătăi în ușă. Era nea Vlase. «Mă Sami, am vorbit și cu Cornel Penu, nu vrei să vii să ne antrenam un pic, că e sala goală», mi-a spus el. Vrând-nevrând, de rușine, m-am dus!
Peste câteva zile, iar bătăi în ușă. «Sami, hai, mă, că a prins bine antrenamentul ăla, mergi și acum? Vine și Cornel!», mi-a zis iar nea Vlase. Aveam copil mic, se născuse fiica mea, Diana. «Mă nea Vlase, trezești copilul noaptea!». A plecat. «Bine, mă, dacă nu vrei...».
M-am pus să mă culc, dar ce am mai putut? M-am îmbrăcat și m-am dus și eu la antrenament". Am povestit asta ca să vă dați seama cum era Cornel. El niciodată, dacă era vorba de handbal, nu zicea NU", a încheiat Valentin Samungi.
Penu către coechipierii de la națională: ”De la 9 metri, lăsați pe mine!”
Asta le spunea Cornel Penu coechipierilor de la "națională". ”Prindea aruncările adversarilor cu două mâini”, rememorează Ștefan Birtalan.
Alături de Cornel Penu, unul dintre eroii Campionatului Mondial din 1974, din Germania, a fost, fără îndoială, interul Ștefan Birtalan. A marcat de 7 ori în poarta Germaniei Democrate și a ajutat România să cucerească al patrulea titlu mondial din istorie.
"Noi am avut o generație extraordinară. Și nu numai noi, și cei dinaintea noastră! Uite, nenorocul lui Vasile Stîngă ăsta a fost. Degeaba a fost el un superjucător, că nu a mai avut coechipieri de aceeași valoare! Noi am fost campioni mondiali că eram, fiecare pe postul său, între primii trei jucători din lume", spune Birtalan.
Când îl întrebi pe fostul stelist de Cornel Penu, fața i se luminează. "Oooo, un portar excepțional! Cel mai bun din lume. Un profesionist. Le avea pe toate: plasament, reflex, viteză. Dacă era cel mai bun din lume, cum să nu fie complet?", spune Birtalan.
"Dacă nu ratam eu, mai erai tu în poză?"
Ștefan Birtalan își aduce aminte perfect Mondialul din 1974, dar mai ales finala cu RDG. A avut atunci 8 aruncări la poartă, 7 goluri și o bară. "Pe final, am tras în bară, germanii au recuperat și au plecat pe contraatac. Era Wolfgang Lakenmacher, cel mai bun om al nemților. Penu a avut un reflex formidabil. Atunci s-a născut și poza aceea, care a făcut înconjurul lumii, cu bucuria lui în fața lui Lakenmacher. Ţin minte că a strigat apoi la mine, eu eram mai mic: «Dă, mă, gol, în aia mă-tii, nu mai da în bară!». L-am tachinat însă apoi. «Bine, mă Cornele, dacă nu ratam eu, mai erai tu în poză în toate ziarele?»".
Războiul Steaua-Dinamo
Ștefan Birtalan își aduce aminte că, atunci când nu erau la echipa națională, steliștii și dinamoviștii se tachinau mereu. "Ei, săracii, în 15 ani au câştigat un titlu. I-am și dat, la un moment dat, lui Penu un tricou de campion. «Ia, mă Cornele, să ai și tu, că e păcat!». Când eram însă la echipa națională, toți eram frați, muream unii pentru alții", a adăugat Birtalan.
"Nu știm să ne apreciem valorile!"
Nea Bibi, cum îl strigau prietenii pe fostul inter, e puțin supărat. "Pentru că românii nu știu să-și aprecieze valorile. Sau le apreciază când e prea târziu. De ce Gruia a trebuit să moară în Mexic? De ce Penu e în Franța și nu e aici, acasă, în România, să împărtășească din experiența lui?", întreabă Birtalan.
"Toate meciurile pe care România le-a câştigat în acei ani au purtat amprenta lui Penu. România a avut portari mari, începând cu Miși Redl, cu Nicu Munteanu, cu Sandu Buligan, dar peste toți cred că e Cornel Penu"
Ștefan Birtalan"Pe Penu dacă îl trezeai la 1 noaptea știa fiecare adversar unde aruncă, fiecare ce truc are, ce fentă"
Ștefan Birtalan
{{text}}