Acum am înţeles de ce. De ce Elveţia ne-a ascuns mingea, de ce Albania ne-a dat o lecţie de determinare, de ce am plecat tiptil, pe ieşirea de incendiu de la Euro.
Ieri, Vlad Chiricheş a simţit nevoia să facă o conferinţă de presă. Am crezut că o să le vorbească din suflet suporterilor. A pronunţat cuvintele, "tristeţe", "ne pare rău că nu am făcut un Euro reuşit" (s-a ferit de expresii tari), întrebător a rostit chiar şi "deziluzie?".
Vlad a spus vorbe, dar nu a vorbit cu adevărat. Poate aşa e el, nu poate să emane emoţie. Spunea că şi "tricolorii" au fost determinaţi, deşi nimeni nu a văzut asta. A surâs uşor când i s-a reproşat uluirea de pe faţă la golul lui Sadiku.
"Ştiam unde era atacantul albanez, dar a fost o neatenţie", a zis sigur pe el. Păcat că n-a fost la fel de sigur şi atunci. Pozele îl contrazic, şi el, şi Tătăruşanu păreau doi cosmonauţi plutind în derivă.
A îndemnat să nu mai vorbim despre trecut. Că "trebuie să se refacă atmosfera din preliminarii", deşi "echipa a fost unită şi la Euro"!!!. Cel mai des a spus "nu ştiu". E un tic, e clar, dar chiar aşa părea să fie, să nu ştie. Nu ştie ce ar trebui făcut pentru ca fotbalul românesc să iasă din mâzgă, "nu cred că mă priveşte pe mine, ca şi căpitan al echipei naţionale", nu crede că putea să intervină dacă Iordănescu ar fi făcut vreo eroare, nu ştie de nemulţumirea fanilor de la aeroport, la sosire, nici de ditai bannerul cu "Plecaţi!". Nu l-a deranjat nimic la Euro, "doar că nu ne-am calificat mai departe".
Spune că el e jucător şi trebuie să joace. Golul lui Sadiku spune că n-a prea făcut nici asta. Am crezut că Vlad Chiricheş o să vorbească. Dar nu, a ţinut doar un discurs în stilul robo, fără emoţii, fără nuanţe. Cam ca jocul României.
Meciuri LIVE, program complet, infografii și statistici real-time de la Euro2016 - AICI!
{{text}}