Se spune că a fost al doilea mare fotbalist brazilian după Pele. A fost, însă, un jucător lipsit de noroc, cu multe probleme de sănătate și o dependență de alcool moștenită din familie. În ciuda acestor dificultăți, a reușit. Asta face ca povestea lui să fie și mai fascinantă.
Manoel Francisco dos Santos pe numele său real s-a născut într-o familie cu probleme. Tatăl său era alcoolic, iar acest lucru l-a afectat încă de la naștere. Suferea de un lejer strabism, o afecțiune oculară, avea coloana vertebrală deformată, pelvisul său era dezechilibrat, iar unul dintre picioarele sale era mai lung cu șase centimentri față de celălalt. Iar asta e lista scurtă a problemelor medicale cu care s-a confruntat.
Fotbal în fața casei
Însă când avea mingea la picior, Mane, cum era alintat când era mic, era fenomenal. A început să joace în fața casei sale, pe o străduță din cel mai sărac cartier din Rio de Janeiro. Când lăsa mingea, mergea să înoate sau să vâneze păsări. Din această ultimă activitate s-a ales cu supranumele de ”Garrincha”, acesta fiind și numele unei păsări din nord-estul Braziliei.
A fost înscris la școală, însă a renunțat la educație după doar 3 ani, iar la 14 ani începe să lucreze la o fabrică de textile din oraș. Fabrica avea și o echipă de fotbal, iar când unul din șefii săi l-a văzut cum joacă, i-a propus să se alăture.
Clubul se numea Pau Grande, iar aici ”Garrincha” avea să joace la nivel de amatori până în 1952.
Tată la 19 ani
În 1952 avea 19 ani și era deja căsătorit și avea un copil. Avea nevoie de mai mulți bani pentru a-și întreține familia, așa că s-a dus la Botafogo pentru a da probe. A jucat într-un amical contra primei echipe, plină de vedete și titulari ai naționalei braziliene. Însă, Garrincha nu s-a simțit emoționat. A început să dribleze pe toată lumea, iar antrenorul l-a remarcat imediat. A rămas la echipă.
Mai exact, a rămas timp de 12 ani, perioadă în care a devenit și el o vedetă. A cucerit titlul de trei ori, a câștigat două Cupe Mondiale cu Brazilia și s-a impus de două ori în competiția regiunii Rio-San Paolo. Evolua ca aripă dreapta și a înscris de 85 de ori în 236 de meciuri. Juventus, Inter și Milan au încercat să îl transfere, însă el a rămas fidel echipei sale.
Rătăcirile din finalul carierei
După ce s-a despărțit de Botafogo, Garrincha a încercat să rămână în prima linie a fotbalului. Avea 33 de ani, iar forma lui fizică nu mai era excelentă, însă nici gând să renunțe.
Semnează cu Corinthians, unde prinde doar patru meciuri, dar își mai trece în palmares un trofeu în regiunea Rio-San Paolo. E împrumutat la Vasco da Gama, fără să fie folosit. Își încearcă norocul la Junior și la Flamengo, însă la niciuna din echipe nu prinde mai mult de cinci meciuri. În 1972, după experiența la Olaria, decide să se retragă.
Vedeta Cupei Mondiale din 1962
La națională, cele mai frumoase performanțe reușite au fost cele două titluri Mondiale obținute în 1958 și 1962. Turneul din 1962 a fost, însă, fantastic pentru el. Pele se accidentase după primele două meciuri, așa că Garrincha a avut ocazia să iasă la rampă: a devenit golgeterul turneului și a fost declarat cel mai bun jucător al competiției.
Sfârșitul
Pe cât de fenomenal era pe teren, pe atât de dezasturos era în afara lui. Mane moștenise de la tatăl său nu doar multiplele probleme medicale, ci și dependența de alcool. A început să bea încă de când era tânăr, însă după ce s-a retras situația a scăpat de sub control. A fost diagnosticat cu ciroză, iar după mai multe internări în spital, s-a stins din viață la doar 49 de ani.
8este locul pe care IFFHS l-a clasat în topul celor mai buni jucători din secolul XX
Episoade precedente: Jose Andrade / Baichung Bhutia / Hidetoshi Nakata / Antonio Carbajal / Zico / Cha Bum-kun / Gento Lopez
{{text}}