Winston Bogarde a fost un veritabil stâlp în defensiva echipelor pentru care a jucat. A avut o mare slăbiciune pentru bani, iar asta i-a adus finalul carierei mult mai rapid decât se aștepta.
Bogarde și-a început cariera ca extremă la SVV, un club din liga a doua olandeză, nu înainte de a-și face junioratul la Sparta Rotterdam și la o altă echipă micuță.
În 1991 revine la Sparta și își face debutul în prima divizie. E perioada în care încă mai evolua ofensiv și marca de 14 pri în 65 de meciuri.
Reprofilarea de la Ajax
În 1994 prinde un transfer la Ajax. E sezonul în care gruparea olandeză ajunge până în finala Ligii Campionilor, pe care o și câștigă cu AC Milan, scor 1-0. Cu toate acestea, Bogarde nu se număra printre protagoniști: era doar rezervă la echipă și prindea foarte rar un loc de titular.
Totuși, Borgarde avea un fizic puternic și o rezistență fizică imensă, iar antrenorii își dau seama de acest lucru și îl reprofilează în defensivă, unde devine un adevărat zid. Jucătorul acceapta decizia, sperând să evolueze mai mult, iar lucru acesta se și întâmplă. Prinde mai multe meciuri în picioare și devine titular în apărare.
La Barcelona cu escală la AC Milan
După trei ani petrecuți la Ajax, Winston ajunge în vizorul lui AC Milan. Semnează cu italienii, însă mutarea nu se dovedește prea strălucită. Joacă doar în 3 meciuri, iar după doar șase luni pleacă la Barcelona unde e dorit de Louis Van Gaal.
Antrenorul olandez îl folosește încă de la început în apărare, iar Bogarde prinde 19 meciuri în retur și devine campion al Spaniei și câștigător al Cupei Regelui.
Urmează un sezon mai puțin reușit în care e măcinat și de accidentări, dar își trece încă un titlu în palmares. Reușește să mai prindă 22 de meciuri la gruparea catalană, iar în total marchează și patru goluri.
Scandalul de la Chelsea
În 2000, fundașul are ocazia de a semna cu un alt club puternic. E dorit de Gianluca Vialli în Anglia, la Chelsea și își negociază un contract foarte avantajos: urma să primească 15 milioane de euro pe patru ani.
Numai că, spre ghinionul său, lucrurile s-au schimbat repede. Vialli e dat afară, iar în locul lui vine Claudio Ranieri. Noul antrenor nu îl dorește la echipă și încearcă să îl vândă în altă parte, însă Bogarde nu renunță la contractul său, pe care îl considera foarte avantajos.
E exilat la echipa de rezerve și la echipele de juniori pentru a fi forțat, însă el rămâne ferm pe poziții și preferă să nu joace, dar să își încaseze salariul care era printre cele mai mari de la echipă.
Din cauza acestui conflict a prins doar nouă meciuri în patru ani, iar la finalul contractului a fost înlăturat de la club. Scandalul i-a afectat forma fizică, dar și imaginea, fiind criticat atât de oficialii din fotbal, cât și de ziariști și fani.
Prin urmare, după ce a rămas fără contract, i-a fost imposibil să mai găsească un club la care să evolueze. După un an de încercări, și-a pus ghetele în cui.
”În lumea aceasta totul e despre bani, așa că atunci când îți sunt oferite câteva milioane de euro, tu le iei. Puțini oameni au ocazia de a câștiga atât de mult. Sunt unul din puținii norocoși care câștigă această sumă. Aș putea fi cea mai proastă afacere din Premier League, dar nu îmi pasă. Când am semnat contractul, am semnat pentru acești bani. De ce aș arunca la gunoi 15 milioane de euro?”
Winston Bogarde încercând să explice de ce nu renunța la contractul cu Chelsea
20de meciuri a jucat Bogarde la naționala Olandei. A participat la o Cupă Mondială și la un Campionat European
Episoade precedente: Jose Andrade / Baichung Bhutia/ Hidetoshi Nakata / Antonio Carbajal / Zico / Cha Bum-kun/ Gento Lopez / Garrincha / Hugo Sanchez / Jasem Yaqoub
{{text}}