Pe 11 august 2016, Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop și Loredana Dinu au adus primul titlu olimpic pe echipe din istoria scrimei românești. Într-o singură zi, fetele și-au împlinit un vis, dar ce a stat în spatele acestei reușite? Cum au pregătit ele această zi magică?
Miercuri, 2 martie 2016, București, Sala de scrimă Ghencea
Primăvara e timidă în București, câteva raze de soare. Însă indiferent de vremea de afară, costumul de scrimă nu se schimbă. La antrenamente, fetele mai renunță la pantalonii specifici. Mască, mănuși, plastron, bluză.
E 9:30 și spadele se aud. Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop, Loredana Dinu, Adela Danciu, Greta Vereș și Ioana Dumitru sunt gata de câteva ore de transpirație. O rutină pentru multe dintre ele. "Aici ne găsești mereu", spune Ana zâmbind de sub mască. George Epurescu e cel care supraveghează antrenamentul. Dan Podeanu, proaspăt bunic, a fugit pentru câteva zile la Craiova pentru a se obișnui cu noul rol. Urmează un cantonament lung la Satu Mare și apoi etapa de Cupă Mondială de la Budapesta.
Ana și clopotul de sticlă
Exercițiul de azi este unul pe puncte. Fiecare dintre spadasine trebuie să ajungă la 45 din confruntări cu mai multe adversare. "Scuze!", se aude de mai multe ori. Loviturile sunt dure uneori și se lasă cu multe vânătăi. Echipa pentru Jocurilor Olimpice încă nu e definitivată. Ana Maria Popescu și Simona Gherman sunt sigure de locul lor. A treia componentă a echipei și rezerva urma să se decidă între Simona Pop și Loredana Dinu.
Ana s-a închis într-un clopot de sticlă, iar sub el sunt planșa și spada. Poartă un bandaj elastic pe piciorul drept. Vicecampioana olimpică din 2008 a ales să stea departe de presă, de interviuri și apariții publice. E o altă abordare. Pentru ea va fi a patra ediție a Jocurile Olimpice. La prima, în 2004, avea 20 de ani, apoi la Beijing a venit argintul, iar la Londra dezamăgirea.
O dezamăgire despre care Simona Gherman spune și acum, în această zi de primăvară timidă, că nu uită și nu se șterge din minte și din mușchi. Asta era înainte de Rio. E un pic răcită, gâtul e cel care nu-i dă pace, iar oboseala se simte în picioare.
Rio era departe
Loredana, și ea parte din echipa de la Londra, din postura de rezervă, a decis să-și mai dea o șansă. Să nu-și încheie cariera cu lacrimi și nori. A găsit o metodă să înlăture gândirea negativă. Face theta healing, o tehnică de meditație care utilizează o filozofie spirituală pentru a îmbunătăți și a dezvolta mintea, corpul și spiritul.
Simona Pop, cea care va fi debutantă la Jocurile Olimpice, simte că Rio e departe. De fapt, nici nu se gândește acolo. Cantonamentul de la Satu Mare, la ea acasă, e însă foarte aproape.
Fetele veneau după succesul din etapa de Cupă Mondială de la Buenos Aires, acolo unde au ocupat primul loc. "Am zis să vedem cum stăm și nici nouă nu ne-a venit să credem că suntem atât de sus", spune Simona Gherman. Înainte, rezultatele lor după argintul de la CM au fost mult mai jos, un loc 7 la Barcelona și un loc 14 la Nanjing.
- Mă gândeam că ați făcut calcule pentru clasamentul mondial, ca să aveți un tablou mai ușor la Rio
- E bine dacă a părut așa. Însă probabil ne-am relaxat mai mult, fiind aproape calificate la JO, spune Simona.
După două ore intense vine dușul, apoi orele petrecute acasă. Bagajele acum se fac cu ochii închiși.
Miercuri, 13 aprilie 2016, București, Sala de scrimă Ghencea
Am ajuns mai devreme de data aceasta. Antrenamentul nu începuse. Fetele stăteau în cerc. Sala din Ghencea era plină cu mici scrimeri. Într-un colț, alături de Dan Podeanu și George Epurescu, antrenamentul se pregătea în liniște. "Tu și antidopingul", înțeapă Ana Maria Popescu. Asta pentru că le-am rugat să mă primească o dată pe lună la un antrenament și să le urmăresc, fără întrebări și răspunsuri. Observație neparticipativă și discretă.
Am văzut sute de antrenamente de scrimă și am trecut de ceva vreme de faza "Pricepi ceva?" sau "Te-ai plictisit?".
Am depășit și momentul în care credeam că le port noroc atunci când mergeam la antrenamente înainte de o competiție importantă și ele se întorceau cu aur. Era doar întâmplare și valoare. Notă: am fost și la un antrenament înainte de Rio. Da, știu, era doar o glumă!
La o zi după ce Simona Gherman a împlinit 31 de ani, antrenamentul a început colorat. Cu cercuri fosforescente. M-am gândit că am nimerit la gimnastică ritmică, dar nu era cazul. "Pregătim o reprezentație de circ", glumește Simona Gherman.
Dorul de scrimă
Era doar un exercițiu de încălzire și care viza dezvoltarea mai multor aspecte, printre care viteză și mobilitate. Unul de la care a lipsit Loredana Dinu. De ce? Înainte de etapa de Cupă Mondială de la Budapesta, ea s-a accidentat și timp de cinci săptămâni nu a făcut decât forță. Urma să intre pe planșă să tragă din nou abia pe 14 aprilie. "Mi-e așa un dor". A încercat să mențină nivelul, dar această accidentare nu e ceva ce-și dorește un sportiv înainte de Jocurile Olimpice.
Concentrarea din timpul antrenamentelor e fascinată. Fetele nu văd, nu aud. Sunt acolo cu un scop precis. Chiar dacă se mai enervează, chiar dacă sunt lucruri pe care și le-ar dori. Timp de două ore sunt doar spadasine, deși rutina te poate măcina. Nici dacă ai vrea să faci o glumă proastă, să le spargi o pungă de plastic, probabil nu ar tresări. Consumul fizic e evident, deși probabil ni pare ușor să faci o fandare, să stai în gardă și să împungi cu spada.
Lacrimile Simonei
Și pentru că nu totul e roz, la finalul antrenamentului, Simona Pop a început să plângă. Departe de mine, Dan Podeanu a încercat să o liniștească. Dar i-a fost greu. "Nu-mi iese nimic", a spus printre lacrimi Simona. De obicei e o tipă pozitivă, cu zâmbetul pe buze, dar acum era altceva. Câteva săptămâni mai târziu avea să descopere cauza stărilor ei schimbătoare, când plângea, când râdea. Un dezechilibru, care s-a rezolvat.
După asalturile intense, sala se golește treptat. Iar liniștea te împunge. Simți lipsa spadelor. Până la JO mai erau multe luni, iar fetele o luau pas cu pas.
Miercuri, 18 mai 2016, București, Sala de scrimă Ghencea
Antrenamentul dinainte de plecarea la ultima etapă de Cupă Mondială de la Legnano. Un antrenament în care cele patru fete au luat lecții de la cei doi antrenori, Dan Podeanu și George Epurescu. E o confruntarea unu la unu în care se repetă lovituri.
Sala e doar a lor. E liniște. Pentru că nu sunt dueluri. Se lucrează doar pe două planșe. Fetele au venit pe rând. Ana Popescu a prins ultimul slot de antrenament. Înainte ca ea și Dan Podeanu să se apuce de treabă, Simona Gherman a luat lecții de la George Epurescu. De câteva zile ea se luptă cu o durere de spate. "Așa e când îmbătrânești", spune spadasina de 31 de ani.
- Ai făcut vreo investigație?
- Nu mai vreau. Că înainte de Londra am făcut la genunchi și m-am speriat de ce mi-au spus.
Oameni mascați
După ce a născut-o pe Teodora, problemele de la genunchi au trecut. Acum abia se mișcă, dar e totuși în sală. Cealaltă Simona e veselă. A trecut peste probleme și e optimistă. Loredana a reînceput antrenamentele normal. George Epurescu și Dan Podeanu sunt ca doi cavaleri. Blindați cu apărători negre par cobaii fetelor. Pe ei se încearcă loviturile. George Epurescu sau "Epi" are 46 ani, iar Dan Podeanu 64. Antrenorul din Craiova s-a întors la lot la final de 2014.
Pentru a-și mai da o șansă, pentru a le face pe fete campioane olimpice, lucru pe care nu l-a reușit la Londra. Seamănă cu Amza Pellea și nu știi când scoate de sub mască o glumă. Fumează și acum mult, dar încă face față activității fizice. Pentru că antrenorul lucrează la fel de mult ca fetele.
Antrenamentul se termină repede. Nu mai sunt două ore, iar după fetele fug repede la recuperare. Fiecare pe unde poate. Mircea Lascăr, masorul echipei, nu poate face tuturor.
În luna mai încă nu se stabilise cine este rezerva. Fetele erau amândouă stresate de această problemă, dar se gândeau că dacă vor sta împreună în Satul Olimpic, nu o să fie o problemă. Pentru că mereu echipa a fost pe primul loc.
Miercuri, 8 iunie 2016, Sala de tenis de la Izvorani
10:00 e ora la care începe antrenamentul de la Izvorani. Fetele și antrenorii sunt de luni în complexul izolat de lume și presiune. E miercuri. Ieri au avut un antrenament și după-amiaza liberă, iar azi sunt două antrenamente. Luni, pleacă spre Polonia pentru un stagiu de pregătire, iar de pe 20 încep Campionatele Europene, unde aveau să cucerească trei medalii.
Antrenamentele au loc în sala de tenis din complexul de la Izvorani. Pereții sunt de lemn și pare un fundal potrivit pentru un roman de capă și spadă. După încălzire a început dansul de câte 30 de secunde. Opt spadasine în asalturi simultane. E greu să nu vezi poezia din toată desfășurarea de arme.
Am notat câteva lucruri în carnețelul demodat de ziarist:
- Ana răcită, grimase de câte ori se așază pe salteaua galbenă. Se întrerupe din antrenament pentru a pune Baneocin pe o bătătură de la picior. Recunosc, nu m-am putut uita prea mult la degetul afectat. E jale! Dar pentru fete e normalitate. Un doctor i-a spus atunci când le-a văzut că degetele ei sunt incompatibile cu sportul. "Îl contrazic de douăzeci de ani". Până la finalul antrenamentului bandajul de la degete căzuse.
- Antrenorul Podeanu glumește cu Ana, după ce ea strănută: de la atâta sănătate cât ți-am urat ajungeai ministrul sănătății. "Nu-mi place că o ține atât".
- Simona Gherman face la finalul antrenamentului exerciții cu mingea pentru întărirea mușchilor spatelui. Durerea încă nu a lăsat-o.
- Simona Pop citește cartea Mariei Olaru. E curioasă să vadă de ce e atâta vâlvă în jurul ei
- la final în sală rămân Simona Pop și Loredana Dinu. Loredana lucrează cu o ganteră, iar Mircea o atenționează să țină corpul mai jos. Dan Podeanu îi cântă: "Țărăncuță cum e ea".
- la antrenament e prezent și psihologul Alina Gherghișan, care lucrează cu fetele de doi ani.
Miercuri, 13 iulie 2016, Balonul din Poiana Brașov
E dimineață rău. Da, am mai spus. Antrenamentele de dimineață sunt o pacoste. Pentru mine, nu pentru ele. Mai erau o lună și câteva zile până la plecare spre Rio. Suntem în timpul primului stagiu pe care fetele l-au efectuat în Poiană.
E deja vară, dar la munte e mult mai bine. Fetele tot în costumele lor albe. În Balonul unde în 2013 s-a organizat patinajul pentru FOTE, câteva planșe așteaptă să fie cucerite. Muzica răsună. La început am crezut că am nimerit în altă parte. După cinci luni, am reușit să ajung mai devreme.
Băieții care ajută și stresează
Fetele discută, se pregătesc de încă un antrenament. Am scris de multe ori acest cuvânt, dar aceasta a fost realitatea lor. Lângă ele sunt și juniorii de la Craiova. "Sunt ultimele zile de pregătire, mai avem 10 zile și acolo, antrenamentele merg bine. Suntem cu băieții, care ne stresează din toate punctele de vedere, și la scrimă, și fizic, dar clar ne ajută să fim din ce în ce mai pregătite", spune Simona Pop. E o tactică veche pe care au urmat-o și la Londra.
Simona Gherman dansează cu spada în mână pe muzică românească. Sunt relaxate. Înainte de a intra pe planșe, se încălzesc pe izopreni colorați. Uneori, pentru a-și spori ținta înțeapă o minge care atârnă de o poartă de handbal. Din douăzeci de încercări, Ana nimerește în centru de fiecare dată. "Sunt într-o perioadă bună din ambele puncte de vedere. Pe lângă antrenamentele tehnico-tactice, am avut grijă să mă ocup şi de pregătirea fizică. Antrenamentele fizice îmi dau plusul de energie pentru asalturi. Psihic, încă nu resimt presiunea. Sunt liniștită și asta este foarte important", spune Ana. Atunci când se apucă de treabă e regina de gheață. Ți-e frică să o întrerupi din rutinele sale. Deși spune că sfatul cel mai bun pe care l-a primit de la psihologul Alina Gherghișan a fost să fie copil și să se joace. Dacă o privești, n-ai zice că e o joacă.
Simona Gherman nu participă la antrenamente. Ia doar o lecție și apoi 30 de minute de bicicletă. "Sunt ultimele zile de pregătire intensă și fizică, și psihică. Fizic nu sunt atât de bine, dar până plecăm o să mă recuperez", spune ea optimistă. Pentru că piciorul era cel care o deranja, antrenorii nu i-au dat voie să intre pe planșă, deși ea și-ar fi dorit. A făcut injecții și până la urmă s-a recuperat.
Ecranul cu povești
Muzica din boxe se oprește. Muzica spadelor se pornește.
Pe un ecran se derulează niște imagini. "Sunt concursuri, tot ce am filmat, mai facem vizualizare. Mai tragi un asalt, pac, te mai duci, mai tragi cu ochiul cum te-a bătut X sau cum ai bătut-o tu", explică Simona. "NU Coreea!", se aude din sală. Semn că unele răni nu se închid niciodată. Sau se închid, dar asta după seara de 11 august.
Auziți sunet de spade? Două ore! Din nou. Simona Pop își reglează spadele la armurier. Într-un final e mulțumită. "Pentru mine mereu a primat echipa, știi cum e la individual? Dacă-ți iese, bine, dacă nu, nu. La echipe e și numele României. La individual e doar numele tău, fiecare pentru sine. Noi în primul rând mergem pentru echipe și fiecare să-și facă individualul. Dacă iese bine individualul automat suntem mai relaxate și mai încrezătoare. Dacă nu iese, suntem și mai unite să facem la echipe, oricum ne ajută", spune Simona derulând cele două scenarii de la Rio. A ieșit cel cu individualul prost. Asta le-a unit și a adus prima medalie de aur la JO 2016. Cel mai des întâlnită întrebare pentru ele înainte de plecare a fost: "Luăm aurul? Îl luați?". Iată că l-au luat.
8 medaliia adunat Simona Pop în carieră, una la JO, două la CM, cinci la CE
15 medaliiare în carieră Simona Gherman, pe lângă cea cucerită la Rio mai are patru la CM și zece la CE
20 de medaliiare în palmares Ana Maria Popescu: două la JO, șase la CM și douăsprezece la CE
10 medaliiare Loredana Dinu, una la JO, trei la CM și șase la CE
Totul despre Olimpiadă: rezultate + program complet + statistici --> rio2016.GSP.ro
{{text}}