După două egaluri, ieri, prima victorie. 3-2, de la 0-2. Un gol din penalty și două autogoluri!
Știa Lucescu că nu-i va fi ușor la Zenit, nu-i era teamă de provocare, dar nu-și imagina suferința de la St. Petersburg. Mai ales că, la debut, a cucerit Supercupa Rusiei, jucând foarte bine la 1-0 cu ȚSKA. Apoi, numai dureri de cap. A început campionatul și, după două etape, echipa sa nu marcase nici măcar un gol. Două egaluri, un dublu 0-0.
Gafe după gafe
Ieri, în prima repriză, albaștrii parcă jucau împotriva propriului antrenor, ca și cum ar fi vrut să piardă cu orice preț pentru ca românul să fie dat afară. Un sfert de oră, s-au întrecut în gafe. Iar goalkeeperul Lodighin a degajat numai la adversari. A scăpat de două ori, nu și a treia! A pasat iarăși greșit, și Poloz a deschis scorul (8). Șase minute mai târziu, 0-2, la eroarea stoperului Neto. Până la pauză, nicio șansă de gol pentru Zenit, care n-a creat nimic. Zero absolut în atac! Witsel nu exista, visând probabil la Juventus. Norocul gazdelor, Rostov și-a pierdut căpitanul, pe Gațcan, eliminat (45).
Întâi, liniștit. După, furios
45 de minute, Luce doar a privit. Calm. La vestiare, a făcut două schimbări. Dintr-o dată, meciul s-a mutat în terenul oaspeților. Și Zenit a egalat. Cum? Dintr-un penalty (50) transformat de Giuliano (de-abia intrat; a fost debutul brazilianului cumpărat cu 7 milioane de la Gremio) și un autogol al iranianului Ezatolahi. Care și-a învins portarul în minutul 72 cu o lovitură de cap mai bună decât a tuturor oamenilor de atac ai lui Lucescu.
Spre sfârșit, antrenorul s-a agitat teribil. Și, până la urmă, ai lui au câștigat. Însă numai după ce goalkeeperul Djanaev a intrat cu tot cu minge în poartă în fața lui Djordjevici. 3-2, întâiul succes. Totuși, românul nu va avea un penalty și două autogoluri la fiecare meci.
{{text}}