Florin Mergea și Horia Tecău s-au oprit ieri la medalia de argint olimpică, învinși de Marc Lopez și Rafael Nadal cu 6-2, 3-6, 6-4
Ce se simte când intri pe Terenul Central pentru o finală olimpică? Spațiul e atât de vast, ușor intimidant, parcă seamănă cu arena "Arthur Ashe" de la New York. Tribunele te îmbrățișează cu nuanțe de portocaliu și galben, peste care se suprapun culorile și emoțiile spectatorilor. Susținătorii tăi sau nu. Ridici ochii, vezi zonele de roșu, sunt treningurile celorlați sportivi români care au venit să te susțină, maci aprinși într-o seară rece, peste care atârnă norii și luminile reflectoarelor. Ridici ochii și vezi steagurile tricolore împrăștiate ici și colo, imbold și rigoare.
Te numești Florin Mergea și joci finala olimpică de dublu. Te numești Horia Tecău și joci finala olimpică de dublu. Asta ai visat de mic, ți-ai desenat în minte medalia, rotunjimea și relieful ei. Iar acum nu-ți mai rămâne decât să lupți pentru ea.
În fața ta se află doi superadversari. Rafa Nadal, de 14 ori campion de Mare Șlem, fost număr unu mondial, o legendă a tenisului care și-a anticipat locul în istorie fiind încă activ. Marc Lopez, micuțul Marc, glob de energie și suflet neobosit, omul care și-a găsit în proba de dublu exprimarea potrivită în tenis. Încununată cu titlul la Roland Garros, anul acesta.
Începutul mai lent
Dar și tu, Horia șau Florin, ești puternic. Altfel n-ai fi aici, privind în față ocazia. Începe finala. Timpul se strânge, se dilată, dispare, sunt doar puncte, unul după altul, secunde fragmentate și lipite la loc. Spaniolii pornesc mai bine, au măsura loviturilor, foame de efort și mai mult aplomb. Voi vă căutați încă tempoul. Greșiți mai mult, țintind reglajul. Serviciul nu mai e atât de sigur ca în zilele trecute, retururile vin constant înapoi, punctele se fac și se pierd.
E setul care se scurge cel mai repede, 2-6, două break-uri pentru iberici, 33 de minute pe ceas. Aveți în minte ceea ce trebuie făcut, schimbarea e necesară, își strigă drepturile. Vă ridicați nivelul, atacați fără teamă, chiar dacă dincolo de fileu e Nadal. Și el poate fi pasat sau țintit cu voleul de aproape. Fascinante dueluri în cros cu campionul spaniol susținute de Mergea, uneori și de Tecău, lasă aplauzele și exclamațiile să vă împingă și mai mult înainte.
Decisivul cât un meci
Forțați pe serviciul lui Lopez, pare teritoriul potrivit, vine break-ul, transportat cu grijă, ca un ou de cristal, până la finele setului. Dar ce dur e totul, fiecare punct, fiecare secundă! Zici că s-a încheiat, dar mingea vine iar și iar înapoi, uneori veselă, jucăușă, alteori tare ca o piatră. Se face 6-3 și aveți șansa decisivului.
Care vine, dens, sufocant, întins pe o oră și 8 minute de tenis pe muchie. Muchia excelenței. Cât de greu e game-ul al patrulea, pe serviciul lui Florin, e o mică lume în sine, decupată din univers și adusă pe Terenul Central de la Rio. Respirația se ține, apoi se eliberează după fiecare dintre cele patru mingi de break salvate.
Apoi faceți voi break-ul, tot la Lopez. Break alb! Trebuie doar să vă păstrați serviciul, ce ușor e de zis de departe!, dar ibericii reacționează prompt, egalează la 4.
Finalul e încărcat ca o cutie plină cu fulgere. Șanse și încă un game lung pe serviciul lui Rafa, apoi e de ajuns o minge neascultătoare, care iese afară și s-a terminat. Spaniolii cad în genunchi, voi vă îmbrățișați, poate ați aruncat o privire spre ceasul din arenă, poate nu, au trecut două ore și 26 de minute și aveți argintul olimpic.
Voiați aurul, știm. Toată lumea îl voia.
Când răsună imnul spaniol, poate vă străbate un fior de regret. Tricolorul e însă acolo, sus, pentru voi. Primul podium olimpic al tenisului românesc din istorie. Florin Mergea, vicecampion olimpic. Horia Tecău, vicecampion olimpic. Asta rămâne, nu se negociază.
Totul despre Olimpiadă: rezultate + program complet + statistici --> rio2016.GSP.ro
{{text}}