Pe 29 iulie '92, la 2.000 de km distanţă de Barcelona olimpică, în Botoşani, un copil de 2 ani şi jumătate, nepăsător la faptul că întreaga planetă era conectată la întrecerile olimpice, îşi vedea de copilăria sa.
Fugărea o minge, se vâra pe sub mese, călărea o tricicletă şi căsca ochii mari la poveştile cu feţi frumoşi şi ilene cosânzene pe care i le spuneau bunicii.
Nimeni din familia sa nu-şi imagina că acest copil avea să devină 20 de ani mai târziu o speranţă a luptelor româneşti la o medalie olimpică. Numele său: Alin Alexuc. Atunci când s-a apucat de lupte a făcut-o pentru simplul motiv că aşa era moda în cartierul său.
Totul a început ca o joacă
Era elev în şcoala primară când a pus piciorul în sala de la CS Botoşani. "Când am ajuns acolo nu ştiam ce-s alea lupte. În primii ani mergeam la sală doar ca să mă joc. În concurs am intrat de abia după 4-5 ani de tăvăleală prin sală", povesteşte Alin. Primul antrenor i-a fost Ioan Asaftei, un fost luptător local care a reprezentat România la mondiale. "În anii de început luam bătaie de la mai toţi adversarii. De multe ori am vrut să mă las, însă domnul Asaftei s-a ţinut de capul meu şi m-a convins de fiecare dată să nu renunţ".
Surprins şi emoţionat în acelaşi timp că e sunat tocmai de la Bucureşti, Ioan Asaftei deşartă degrabă tolba cu amintiri despre Alin: "Domnule,...copilul ăsta a avut calităţi de la bun început. Îi trebuia cineva care să îl facă încrezător în forţele lui. Eu n-am făcut decât să-i dezvolt calităţile cu care era înzestrat şi să-i inoculez dragostea pentru sport. I-am zis mereu că poate să ajungă la Jocurile Olimpice şi uite că n-am vorbit aiurea. Îi dădeam exemple din Grecia Antică, îi povesteam despre luptători de renume din România şi, se vede treaba, toate astea s-au prins de el şi i-au dat ghes să nu se dea bătut şi să ajungă sus", povesteşte emoţionat Ioan Asaftei. Ascensiunea a început pentru Alin în ultimul an în care a concurat la copii.
A devenit vicecampion naţional de cadeţi, iar în 2007 vicecampion european. După Europeanul din 2007 a început să ia tot. În fiecare an a fost campion naţional, fie la juniori, fie la seniori. "De abia acum începeam să realizez cu ce se manancă luptele şi am început să sper în sinea mea că voi reuşi să mă calific pentru Jocurile Olimpice de la Londra 2012".
Din 2008, de la 16 ani, Alexuc a fost cooptat în lotul naţional de seniori. Londra 2012 era departe, dar traiectoria lui Alin Alexuc era în continuare una ascendentă. În afara titlurilor de campion naţional, a devenit vicecampion mondial şi european de juniori.
Drumul spre JO 2012 a fost unul cu multe sacrifcii, dar până la urmă a ajuns acolo. Botoşăneanul de 22 de ani a fost singurul luptător român de greco-romane prezent în competiție. Nu putea însă emite pretenții la podium pentru că avea adversari deosebit de puternici şi cu mare experiență.
Obiectiv: podiumul
După Londra 2012, Alin a obţinut calificarea şi pentru Rio 2016. A fost primul luptător român care s-a calificat pentru Rio. La 26 de ani, Alexuc a plecat în Brazilia cu scopul declarat de a se sui pe podiumul olimpic. "La Londra am realizat însemnătatea unei medalii olimpice. E vorba despre munca de o viaţă, e apogeul la care poate ajunge un sportiv. Dacă la Londra am mers ca să capăt experienţă şi să văd cum se prezintă lucrurile într-un concurs olimpic, la Rio mă duc cu scopul declarat de a obţine o medalie. Am căpătat obiceiul de a-i bate pe campionii mondiali şi europeni, ceea ce îmi dă mari speranţe pentru Rio".
Paradoxal, ca să intre în Hall of Fame-ul olimpismului românesc, Alexuc nu se pregăteşte în România, ci în Germania. "Pe de o parte condiţiile de cantonament sunt cu totul altele aici, iar pe de altă parte în România, din păcate, nu am adversari de valoare la categoria mea, adversari cu care să mă confrunt şi care să mă ajute să cresc din punct de vedere valoric. De aceea concurez la nivel de club în Germania, unde am oponenţi puternici la antrenamente, iar în competiţie întâlnesc chiar şi foşti campioni mondiali".
Sacrificiul pentru Londra. 12 kilograme mai puțin
Drumul lui Alin Alexuc pentru JO de la Londra a fost plin de sacrificii. A luptat în două turnee olimpice de calificare la categoria 130 de kg. "Eu aveam 108 kg şi n-am făcut faţă. Diferenţa de greutate era prea mare", explică Alin. Următoarea categorie la care participa era cea de 96 de kg, însă pentru asta trebuia să lepede 12 kg, şi asta într-o săptămână! Turneul de calificare era în Finlanda.
"Vreo trei-patru kilograme am pierdut numai în timpul deplasării din China, unde fusese ultimul turneu, în Finlanda via România. Am făcut o foame teribilă. Beam numai apă, alergam mult, îmbrăcat gros, deşi afară era cald, doar ca să ajung la greutatea de concurs. În ziua cântarului aveam 900 de grame peste categorie. Eram disperat ! Atâta chin pentru nimic ! Şi nu m-am dat bătut. Am mai intrat în saună de câteva ori, am mai făcut ceva mişcare şi în cele din urmă am reuşit să ajung fix la 96 de kg. Eram bun de concurs !" Deși adversarii erau puternici, Alin a reușit să se califice, iar sacrificiul i-a fost răsplătit.
Vrea să treacă la MMA
Alin Alexuc are vrea să facă unele schimbări după JO de la Rio. "Mă gândesc să abandonez sportul amator şi să trec la MMA. Urmăresc meciurile din UFC şi Bellator, dar nu am vreo mare simpatie pentru vreun luptător de acolo. Eu aş vrea să fiu un idol pentru generaţiile viitoare prin ceea ce voi face, prin ce voi realiza. Îmi place MMA-ul foarte mult şi chiar cred că mi se potriveşte. Cred că după 6 luni-1 an de pregătire voi putea intra în cuşcă şi vreau să ajung la cel mai înalt nivel posibil", a spus sportivul în vârstă de 26 de ani. Alin este absolvent de Drept şi vorbeşte engleza şi germana. Pe lângă MMA, îi place și rugby-ul.
Programul luptătorilor români la JO
Azi
- Alin Alex greco-romane 98 kg
- Ion Panait greco-romane 66 kg
Mâine
- Alina Vuc lupte libere 48 kg
19 august
- Ion Guidea la libere 57 kg
21 August
- Albert Saritov lupte libere 97 kg
{{text}}