12 iulie 1998 a fost una dintre cele mai importante zile pentru fotbalul francez, formația pregătită de Aime Jacquet proclamându-se campioană mondială după 3-0 cu Brazilia. O bucurie de nedescris pentru fani, o experiență dulce-amară pentru Frank Leboeuf.
Fostul internațional francez a vorbit pentru prima dată despre un moment delicat din cariera sa, petrecut într-o zi în care ar fi trebuit să fie cel mai fericit. În emisiunea "Le Vestiaire", fostul internațional a rememorat momente dificile pentru el de la CM din 1998.
Țara gazdă s-a impus în finala cu Brazilia, iar Leboeuf a evoluat în acel meci în locul suspendatului Laurent Blanc. Golurile au fost marcate de Zidane ('27, 45+1) și Petit (90+3).
Este prima dată când fostul fundaș al lui Chelsea și Marseille a vorbit despre clipele dificile prin care a trecut atunci.
În meciul din semifinale, Franța - Croația, 2-1, Laurent Blanc a fost eliminat după o altercație cu Slaven Bilici. Cel desemnat să-l înlocuiască pe Blanc în finala contra Braziliei a fost Leboeuf, care a trăit zile tensionate, pline de singurătate, complet abandonat de selecționer și colegi, după cum mărturisește.
"Nu trebuia să fiu acolo. Era un meci greu pentru mine. Deschideai televizorul, te uitai la știri, citeai ziarele, totul era despre cum putem face să câștigăm fără Laurent Blanc. Mă simțeam ca un rahat! Aime Jacquet nu a vorbit cu mine timp de 3 zile. Nu știu de ce, nu am primit niciodată o explicație, aș fi vrut să mi se spună de ce".
Nu doar antrenorul a fost distant, ci și colegii de echipă: "Îl cunoșteam pe Bilici, juca la West Ham. Ne văzuserăm la Londra. Când Blanc a fost eliminat, eu vorbeam cu Lionel Charbonnier, cel de-al treilea portar al nostru. Alain Boghossian se pregătea să intre pe teren. Atunci, în toată nebunia, l-am auzit pe Aime că-mi zice: «Frank, intri tu!» Nu știam ce se întâmplă. Meciul s-a terminat, m-am întors, Bilici era acolo și m-a îmbrățișat. Mi-a urat succes în finală. A doua zi, Didier Deschamps și Marcel Desailly au pus poza cu noi la cantina de la Clairefontaine. Nu mi-a plăcut".
Leboeuf continuă: "Am intrat în vestiar după semifinală. Simțeam o jenă teribilă. Niciun coleg nu a venit la mine, nici atunci, nici în zilele care au urmat, să-mi spună să stau liniștit, că au încredere în mine. Nici măcar unul! M-am simțit extrem de singur. Le mulțumesc doar lui Rene Girad și lui Jose Toure care lucrau la o televiziune. Au zis clar atunci: trebuie să ne oprim cu discuțiile astea despre cum putem juca fără Blanc!
I-am zis fostei soții că dacă pierdem toată vina va fi a mea și că nu ne mai întoarcem să trăim în Franța. Am spus-o mereu, a fost cea mai urâtă și mai mare seară din viața mea. Nu am mai vorbit niciodată cu Jacquet. Am atâtea să-i reproșez. Mi-am dorit mult să mă aprecieze. Nu l-am înțeles. Aș fi avut nevoie să simt că sunt apreciat. Să vină să-mi spună doar: «Știu că-ți vei face treaba».
Au încercat să-mi explice că era liniștit în privința mea, dar eu eram un jucător care avea nevoie să se simtă apreciat.
Uneori mă întreb: și dacă n-am fi câștigat?".
sursa: sports.fr
{{text}}