Hunedoara a oferit în anii 80 una dintre cele mai frumoase povești ale fotbalului românesc. Gelu Simoc, omul care l-a adus pe Lucescu sub furnalele Corvinului, își astăzi adio. El s-a stins din viață la 78 de ani
Mingile de tenis bubuiau de la un capăt la altul. Două fete stăteau de o parte şi de alta a fileului. "Manana, ce bine ți-a ieșit lungul ăsta!". Mariana Simionescu își mângâie racordajul. Dincolo, Manana Ciogolea strânge din dinți.
Dindărătul terenului, un tip le urmărește atent. Manana e soția lui Radu Nunweiller. Peste ani, Mariana Simionescu va deveni soția lui Bjorn Borg, azi și atunci considerat cel mai mare tenisman al tuturor timpurilor. Radu Nunweiller era fotbalistul despre care Angelo Niculescu, părintele Guadalajarei 70, spunea că "atunci când făceam echipa îl așezam pe Radu și lângă el alți 10 jucători".
"Manana, crezi că îl putem aduce pe Radu la Corvinul?". Vocea era a lui Gelu Simoc, mare iubitor de fotbal și șef al serviciului personal la Combinatul Siderurgic Hunedoara, un mastodont în care lucrau vreo 25.000 de oameni și care finanța echipa de fotbal.
Așa a ajuns Radu Nunweiller, unul dintre simbolurile lui Dinamo, la Corvinul. Peste ceva timp, la Hunedoara a ajuns Mircea Lucescu. Pe aceeași filieră. Radu Nunweiller îi trimitea scrisori în care căpitanul de la Guadalajara afla despre pasiunea de fotbal a Hunedoarei.
În vara lui 1977, Gelu Simoc l-a adus pe Lucescu la Hunedoara.
Începea una dintre cele mai frumoase povești ale fotbalului românesc. Din Divizia B, Corvinul a urcat în cupele europene. Mircea Lucescu, la vreo 35 de ani, juca și antrena în același timp. La un meci cu FC Bihor, în B, jucat într-o zi de Paște, Corvinul a bătut cu 3-1, iar la unul dintre goluri, Lucescu a făcut o cursă ocolind terenul pe zgura stadionului! De acolo a dat centrarea victorioasă!
Corvinul acelor ani a însemnat Mircea Lucescu, Mircea Pascu, Remus Vlad, Radu Nunweiller, Mișa Klein, Dumitrache, Gabor, Andone, Rednic, Petcu, Văetuș, Nicșa și mulți alții. Sufletul echipei s-a numit Gelu Simoc. Fiecare dintre ei au plecat care încotro. În vara lui 1982, când a lăsat Corvinul pentru echipa națională a României, Mircea Lucescu i-a dat lui Gelu Simoc o pereche de ghete și legitimația sa de jucător. "Să le păstrezi, Nea Gelu, peste timp lumea o să-și amintească de trecerea mea pe la Hunedoara".
Hunedoara fotbalistică nu a început cu Mircea Lucescu. Dar la peste 30 de ani de atunci, se vorbește despre o echipă și despre niște jucători cum nu au mai fost.
Corvinul nu a început cu Lucescu. Dar o mare parte din povestea acelei mari echipe se încheie cu plecarea dintre noi a lui Gelu Simoc.
{{text}}