VIDEO Armenia a fost artificială! Victoria de la Erevan a fost o păcăleală, România nu e o echipă grozavă: doar 0-0 cu Kazahstan

Victoria cu 5-0 de la Erevan a fost o păcăleală, România nu e o echipă grozavă. Doar 0-0 la Astana, încă două puncte consumate cu outsideri.

Mocheta chiar contează! Românilor nu le iese mai nimic pe "gheaţa verde", aşa cum se prezintă de fapt suprafaţa pe care UEFA o acceptă drept gazon artificial.

VIDEO: Vezi AICI fazele meciului!

Spre zero

Mingea sare ca şi cum ar fi dintr-o gumă umflată, jucătorii în galben se chinuiesc să frâneze după câte un sprint. Alergatul pe călcâie se corectează de la juniori, o lecţie care nu mai poate fi valabilă pentru oaspeţii Kazahstanului. Cine nu e obişnuit cu sinteticul se concentrează întâi să rămână pe picioare. Pe urmă vin şi ideile despre joc.

Românii le găsesc greu. Iarba din plastic nu poate fi unica explicaţie a jocului prost. Extremele Popa şi Chipciu strică majoritatea mingilor, Stanciu bate prost fazele fixe şi apoi le oferă kazahilor un contraatac, cu o pasă înapoi trimisă direct unui adversar.

Răzvan Marin prinde un şut pe scurt şi portarul scoate în corner. E puţin. A fost inflaţie de faze spectaculoase la Erevan, acum e criză. Diferă şi adversarul, nu numai suprafaţa pe care se joacă.

Se pierd doi

Kazahii sunt arţăgoşi, într-o organizare special aleasă pentru stricarea jocului, cu cinci fundaşi şi o linie de trei mijlocaşi în faţa lor. Mijlocaşii coboară aproape de stoperi, atacanţii rămân la 40 de metri distanţă de primele două linii.

Un stoper abia îl zăreşte pe vârful Hijnicenko, oamenii aruncă mingile în faţă intuind că acolo trebuie să existe un coechipier dispus să lupte.

Din ce în ce mai greu

Agresivitatea provoacă două schimbări ale lui Daum în prima repriză. Ies Grigore şi Chipciu, accidentaţi, intră Moţi şi Enache. Gabi e o extremă care în ultimele luni şi-a subminat echipa de club din postura de fundaş dreapta.

De aceea atacurile par şi mai grele cu stelistul pe teren. Kazahii capătă mai mult curaj, tot cu reţeta diagonală-centrare-săritură la cap. Jocul simplu al lor funcţionează totuşi şi e nevoie ca Tătăruşanu să intervină la câteva mingi înalte grele.

Cu fiecare atac, gazdele întorc clepsidra şi se scurge timpul cu un 0-0 care le convine. Nu pentru calificare, la care ei nici nu visează, ci pentru reputaţia de echipă capabilă să încurce favoritele. România e favorită pe foaie şi suferindă pe teren.

Daum nu are nici el vreo idee, galbenii rămân într-un 4-1-4-1 pe care kazahii îl împing tot mai mult către poarta lui Tătăruşanu. Germanul se comportă ca şi cum 0-0 ar fi un rezultat acceptabil.

Ghinion

Ceea ce e inexplicabil, în condiţiile în care formaţia lui ajunge la patru puncte pierdute în trei meciuri cu echipele uşoare ale grupei. Nu câştigăm cu Hijnicenko, rămâne speranţa c-o să-i batem pe Lewandowski şi pe Christian Eriksen.

În curând vom face calculele cu care am încheiat atâtea preliminarii, procente mici de care Federaţia îşi agaţă bugetul, iar fotbaliştii, carierele.

Terenul artificial e o piedică, însă nu e cea mai importantă. Plasticul ajută un pic gazdele, dar eliminarea şi penalty-ul din minutul 3 al partidei cu Armenia au fost avantaje mai mari de care noi am beneficiat.

În minutul 88, balonul cade în faţa porţii şi goalkeeperul kazah îl scoate la limită, aruncă mingea în teren ca un retur din tenis. Şi ne lasă cu cinci puncte în clasament. Echipa nu arată bine. La trei zile, victoria cu 5-0 de la Erevan pare artificială ca terenul din Astana.