Undeva, pe o foaie albă, bine păstrată, scria că Monica Niculescu va câştiga într-o zi turneul de la Luxemburg. Iar acea zi a venit ieri.
Părea o misiune dificilă, aproape imposibilă, sortită ratării la ultimul pas. Şi asta pentru că atinsese deja de două ori finala, dar de fiecare dată întâlnise adversare puternice. În 2011 – pe Victoria Azarenka, numărul 3 mondial la momentul respectiv. În 2012 – pe Venus Williams, nu atât de sus în clasament, dar aflată într-o formă impresionantă.
Anul acesta se arăta la fel de complicat. În ultimul act aştepta Petra Kvitova, care şi-a regăsit înspre toamnă forma de vârf. Era însă o diferenţă: pe cehoaică Monica o mai bătuse, chiar anul acesta, tot în sală, pe hard, la Cluj, în Cupa Fed. Şi asta a contat. Românca a reuşit s-o scoată total din ritm pe Kvitova, agasând-o cu mingile tăiate, provocând-o cu stopuri excelent executate şi înnebunind-o cu stăruinţa de a trimite încă o minge şi încă una înapoi.
La a treia încercare, a cucerit trofeul. Al treilea din cariera ei, după cele de la Florianopolis 2014 şi Guangzhou 2015. Trei, cifra cu noroc. Şi multă muncă, şi multă convingere în stilul diferit, unic de a juca.
37de locul pe care va urca Monica Niculescu, de pe 51, după victoria de la Luxemburg
{{text}}