Ioan Anton, portarul Farului de acum 24 de ani, povestește viața de film pe care a trăit-o: un accident de mașină l-a scos din fotbal, a ajuns să care saci ca să supraviețuiască, iar acum se chinuie și mai tare, șomer și dispărut din sportul în care la un moment dat a avut succes.
"23 august 1992. Am câştigat 3-0 cu Reşiţa acasă. Fusese ziua lui Eugen Neagoe şi ne-a invitat pe toţi la Popas Cişmeaua, la câţiva kilometri de Constanţa. M-am dus singur. Venise cumnată-miu la mine şi le-am zis în familie că nu întârzii mult, merg la ziua colegului şi vorbim după. Era toată echipa, lumea din conducere. Am băut bere, vin. La ora plecării, unii au luat taxiuri. Eu am urcat în maşina lui Neagoe, cu el şi cu Butoiu. Mai aveam 500 de metri până acasă şi... Şi m-am trezit după o săptămână", povestește Anton.
"După ce m-am lăsat de fotbal, nu ştiam să fac nimic. Băiat de la ţară... Am avut noroc, că puteam să mor. Bine, e și ghinion, că m-am lăsat devreme de fotbal. Acum patru ani mi-au găsit epilepsie, probabil tot de la accident. Fac tratament și sper să scap curând de simptome", mai spune fostul portar. Ce face Anton la douăzeci şi ceva de ani după ce s-a retras din cauza accidentului? "Am lucrat în panificaţie". Cum adică în panificaţie? "Am cărat saci cu făină, acum sunt şomer".
Interviul complet poate fi citit în ediția tipărită de azi și pe platforma digitală!
{{text}}