Marele fundaș de marcaj al Generației de Aur s-a prăbușit datorită felului său de a fi, caracterului și încrederii că se poate bate cu adversarii din fotbal și din afara lui
Burnița în octombrie 1992 la Seraing. Eram cel mai tânăr ziarist într-un autorcar luxos, nu mai văzusem un autocar așa luxos, care ducea grupul de gazetari români și ceva invitați ai Federației Române de Fotbal la meciul de tineret Belgia - România. Lucram la "Evenimentul zilei", ziarul care scria despre puii vii și vindea câteva sute de mii de exemplare. Autocarul era cu atât mai luxos cu cât gemea de idoli: Ovidiu Ioanițoaia, Cristian Țopescu, Fănuș Neagu, Vasile Căbulea, Horia Alexandrescu.
Două chestii am reținut în acea seară: faptul că autostrada Bruxelles - Seraing era luminată cu neoane portocalii și prestația unui fundaș central despre care se spunea că vine de la Satu Mare. Echipa de tineret a pierdut atunci cu 1-0, în ultimul minut. A doua zi, echipa mare, pe arena lui Anderlecht, avea să piardă cu același scor. Ca să fixăm momentul, eram în calificările pentru World Cup '94.
Au trecut câteva luni. Se făcuse iunie 1993. Jucam la Kosice contra, încă, echipei Cehiei și Slovaciei. Cu o zi înainte de meci s-a accidentat Emil Săndoi. Cornel Dinu, selecționerul echipei naționale, l-a aruncat atunci în teren pe băiatul de la Seraing. Așa a debutat în echipa națională, la 21 de ani, Didi Prodan. Juca, din iarna lui 1993, la Steaua. Cehoslovacii au învins cu 5-2, celebrul meci al lui Dubovski, din care fotbalul românesc a rămas cu amintirea unui scor ireal și cu debutul lui Didi.
La Seraing, Prodan a făcut cuplu cu bunul său prieten Tibi Csik. Mai apoi, în nopțile Americii, s-a strâns de braț cu Mihali, cu Belo, cu Gică Popescu. Înainte de Coupe du Monde '98, venea după o accidentare care i-a și influențat cariera. Făceam de gardă la Săftica, scriam pentru ProSportul lui Sârbu, Ioanițoaia și Tolontan.
Anunțarea lotului era pe muchie de cuțit. Didi, primise vestea că nu va merge în Franța, a ieșit dindărătul porților de tablă ale cantonamentului, într-un jeep argintiu, și mi-a făcut semn să o iau după el. A oprit la 20-30 de metri, lângă pădure, pe drumul spre București. "Am oprit pentru Nea Ovidiu și pentru tine. Scrie așa: «Simt că am un nod în gât»". Apoi, a început să plângă.
Didi Prodan ne-a lăsat tuturor un nod în gât. Se spune că Răzvan Burleanu e de vină. Cred totuși că nu Burleanu e principalul vinovat. Didi Prodan a închis nocturna roșie de la Seraing pentru că s-a bătut cu Burleanu și ai lui, la fel cum s-a bătut cu Asprilla și Batistuta. I-a omis pe cei care au stat în spatele și în umbra lui Burleanu. Inima lui mare și caracterul la fel l-au făcut să se bată cu toți până la capăt.
{{text}}