Virginia Ruzici, singura jucătoare română campioană de Mare Șlem, îl caracterizează pe actualul lider ATP, dar și pe ceilalți componenți ai Big 4.
La capătul unui sezon complex, presărat cu shimbări, dar și cu puncte de consistență, cu repere clare, Virginia Ruzici vorbește despre ce a însemnat Big 4 pentru tenisul masculin.
Învingătoarei de la Roland Garros 1978 i se pare firesc ca acest careu magic să se fi rupt la un moment dat și detaliază care au fost motivele.
- Ani la rând, Big 4 a dominat tenisul masculin. Virginia, cum se văd lucrurile acum, cu atâtea schimbări?
- S-a rupt Big 4, ne pare rău, dar trebuia să se întâmple, nu putea să continue de această manieră. Nimic nu e etern. Observ că au fost perioade în care au dominat unul după altul, întâi Roger Federer, care are acum 35 de ani și unele dificultăți. Am avut șansă cu toții în tenis să fim contemporani cu un asemenea jucător, care să aibă dorința să continue și care, cu siguranță, va dori să aibă un sezon 2017 complet, altfel nu ar fi luat această pauză, ca să se pregătească fizic complet și să nu revină cu unele probleme sau dubii. Profesionist desăvârșit Federer.
- El este primul dintre cei patru, și ca longevitate, și ca performanțe, număr de titluri, dar a avut concurență puternică de la un moment dat încolo.
- Da, pentru că apoi a venit Nadal, care cu jocul său pe zgură, cu titlurile cucerite la Roland Garros, a căpătat o încredere deosebită, care i-a permis să câștige și la Wimbledon. E adevărat că iarba la Wimbledon în ultimii 10 ani este mult mai lentă, mingile sunt mai lente și asta i-a permis unui jucător precum Rafael Nadal, care lovește cu lift, stă în spatele terenului, dar care este foarte abil și la fileu, are o minte foarte clară și este bun tactician, să câștige și la Wimbledon și după aceea și la Australian Open și US Open.
Muncă și ușurință
- Care au fost atuurile lui?
- S-a bazat, bineînțeles, pe multă muncă, dar și pe ideea de a îmbunătăți toate capitolele jocului. Un muncitor extraordinar, și-a îmbunătățit serviciul, voleul... Iar anul acesta câștigă Jocurile Olimpice la dublu – este extraordinar, mai ales în fața unei perechi redutabile. Bravo lui, dar câți ani putea să ducă? Fiindcă are un joc de uzură. Tenisul lui nu e ca al lui Federer, adică tenisul unui geniu, care joacă totul cu ușurință. Deși se pregătește fizic la maximum și n-ar fi putut să ajungă acolo dacă nu s-ar fi făcut acest lucru, la fel ca și toți ceilalți, dar asta e, are un tenis de ușurință...
- Revenind la ideea predării unei ștafete de la unul la altul?
- Parcă a fost rândul fiecăruia dintre acești patru magnifici. Pe fondul unei scăderi a lui Federer, apoi a lui Nadal, chiar și pe zgură, a venit Djokovici. Anul acesta a câștigat, în sfârșit, Roland Garros-ul, pe care și l-a dorit atât de mult, de atât timp și nu reușea. El e cel care a dominat în ultimele două-trei sezoane. După care, iată că i se întâmplă și lui să aibă o cădere. După părerea mea, acele meciuri pierdute repede la Wimbledon și la Jocurile Olimpice și încă două-trei l-au făcut să-și piardă încrederea. În plus, câteva probleme fizice, dar și personale care au făcut să scadă concentrarea, forța mentală.
Încredere de pe zgură
- Iar acum Murray este cel care încheie anul pe primul loc, s-a închis cercul. Era normal să se întâmple așa?
- Cred că da. În toată această conjunctură, a ieșit la iveală Murray cu un tenis extrem de solid, de dur, de fizic. Foarte tehnic, în același timp, pentru că este foarte complet. De altfel, n-am înțeles niciodată de ce, mai ales pe iarbă, nu vine mai des la fileu. L-a luat înapoi în echipă pe Ivan Lendl, deși a lucrat foarte bine și cu Amelie Mauresmo, și asta a influențat. De asemenea, faptul că a câștigat turnee importante pe zgură, Madrid anul trecut, Roma anul acesta, finală la Roland Garros, toate acestea i-au urcat încrederea, în timp ce încrederea celorlalți începuse să scadă. Și iată-l unde este: la un nivel la care nu l-am văzut niciodată jucând.
- Este meritat?
- Trebuie să-i dăm credit fiindcă arată excelent pe teren, chiar dacă au scăzut puțin ceilalți. În concluzie, consider că este un adevărat număr unu mondial. Nu e vorba dacă merită sau nu merită. Este numărul unu mondial și trebuie respectat ca atare.
{{text}}