Ceahlăul ar fi împlinit 100 de ani în 2019. Echipa nu mai există, societatea e în curs de dizolvare. Părăsit, stadionul luxos a început să se degradeze şi el.
Ceahlăul a murit cu cinci ani înaintea centenarului. Îl mai invocă în Piatra Neamţ un suporter-conducător. Gelu Crăcană a prins gloria şi prăbuşirea echipei din postura de fan-membru al staff-ului administrativ.
Acesta a povestit pentru GSP câteva dintre momentele memorabile ale clubului, amintindu-și episoade uitate sau chiar neștiute.
Promovarea cu valize
În 1993, Ceahlăul şi-a spart tradiţia de club submediocru dintr-un oraş neobişnuit cu fotbalul de top. Antrenori au fost Sdrobiş în tur şi Nelu Nunweiller în partea a doua a campionatului. Măcar la fel de important ca tehnicienii era Gheorghe Ştefan. Fiindcă erau vremuri în care pregătirea fizică şi tactica stabilită în vestiar nu valorau mare lucru fără strategia din culise.
Gelu Crăcană a fost în anturajul echipei şi în sezonul '92-'93 şi îşi aminteşte cum decurgea lupta pentru promovare: "Mergeam cu genţi cu bani în majoritatea deplasărilor. Am mai cărat şi eu genţile, ţin minte că am purtat banii la mine când am mers la Autobuzul Bucureşti".
Autobuzul a terminat acel sezon pe 15, de ce a avut nevoie Ceahlăul să cumpere meciul din Berceni? "Campionatul era echilibrat, nu puteai să ştii sigur că baţi undeva. Iar noi trebuia să fim siguri de puncte, că ne băteam pentru promovare cu FC Argeş". Doar prima intra în Divizia A. Nemţenii au încheiat pe locul 1, cu şase puncte peste Piteşti.
Celelalte episoade le puteți citi în ediția tipărită de azi și în cea digitală!
{{text}}