Melinda Geiger e bucuroasă că s-a luptat până la capăt cu Norvegia, 21-23, chiar dacă durerea e și mai mare după o astfel de înfrângere
- Melinda, din nou aproape de Norvegia, dar iar am pierdut.
- Of, nu pot să-mi dau seama acum, la cald, ce a făcut diferența, dar sunt bucuroasă că am luptat până la capăt, am crezut în șansa noastră. Am revenit de la minus cinci, am fost aproape, dar nu a fost să fie.
- Cum ți s-a părut noua echipă a Norvegiei?
- Același stil, joc în mare viteză, atacă tot timpul poarta și e foarte greu pentru că te macină fizic. Trebuie să alergi tot timpul după ele și speculează parcă fiecare greșeală. Pe când noi ne pierdem parcă.
- Vine meciul cu Rusia, e o ultimă șansă?
- Luptăm până la sfârșit, o luăm acum de la capăt. Nu ne plângem de milă și încercăm să obținem două puncte în fața lor.
- Jocul tău cum l-ai caracteriza?
- Încerc multe, dar încă fac destul de multe greșeli. Mă străduiesc, cum am spus, să-mi ajut echipa.
- Ați fost obosite datorită faptului că ați ajuns după un drum de 12 ore?
- Nu aș vrea să comentez. E decizia federației și treaba oamenilor de acolo cum ne-au adus aici. Noi trebuie să intrăm pe teren și să jucăm.
- Ați avut iar foarte mulți suporteri în tribună. I-ați simțit aproape pe oameni?
- Sunt incredibili. I-am auzit tot timpul, i-au dominat pe norvegieni. Le mulțumim că vin mereu după noi și că ne împing, pur și simplu, de la spate!
{{text}}