Secretarul general adjunct al COSR, Florin Mișcă, explică mecanismul după care funcționează Bursa Olimpică de Solidaritate și admite că ar fi grav dacă beneficiarii bursei au fost puși să semneze pe o distribuire a banilor decisă peste capul lor.
Gazeta a dezvăluit ieri modul bizar în care COSR și federațiile au gestionat bursele CIO pentru 33 de olimpici în intervalul 2012-2016: circa 22% din sumele venite pe numele sportivilor din 7 discipline (atletism, canotaj, kaiac-canoe, gimnastică, judo, schi&biatlon, bob&sanie) au ajuns la antrenori, din inițiativa șefilor și fără consultarea olimpicilor, care au fost îndemnați să semneze niște contracte cu o împărțire prestabilită a sumelor!
E vorba despre aproximativ 100.000 de dolari repartizați tehnicienilor sub titulatura de bani de buzunar dintr-un total de 500.000 de dolari decontați de CIO.
- Domnule Mișcă, în ce fel se procedează, ca regulă, cu distribuirea Bursei Olimpice de Solidaritate pentru Sportivi?
- Primul pas e obligatoriu informarea sportivului asupra bursei. Apoi trebuie să existe un consens între acesta și federație, de genul îți asigur asta și asta. Sau sportivul spune: "Aș avea nevoie de aia!". Când se ajunge la o înțelegere clară din discuția cu sportivul, "punem atât la transport și cazare, atât la medicație, hai să alocăm X dolari și la staff", se semnează contractul, inclusiv de COSR, care dă, să spunem așa, un fel de binecuvântare pe acordul venit dinspre federații.
- Și apoi documentele pleacă, probabil, la CIO?
- Exact. Contractul, însoțit de o anexă valorică a repartiției fondurilor, se transmite la CIO, care începe să dea drumul la bani. Iar la fiecare patru luni există rapoarte financiare și tehnice, cu date din pregătire și competiții, pentru a se reconfirma continuarea bursei conform perioadei inițial aprobate. În ultimul ciclu, am și trecut la COSR printr-un audit internațional inclusiv pe această bursă, cu o echipă de la Pricewaterhouse trimisă de Solidaritatea Olimpică. Totul a ieșit în regulă.
"Federațiile au decis cum se împart banii"
- Ați fi mirat dacă ați auzi că există sportivi care se declară contrariați și nedreptățiți vizavi de modul în care s-a gestionat această bursă?
- Nu știu ce să zic! Sunt totuși oameni în toată firea, la nivel olimpic, umblați prin lume. Dacă ai un document în față, plus copia acasă, ai iscălit de bunăvoie pe contract și pe anexa financiară, lucrurile sunt mai mult decât clare și complet transparente. Sigur, oricine poate spune orice, dar ar fi ciudat să susții că nu știi, de fapt, ce ai semnat. Partenerul nostru direct sunt federațiile, sportivii nu plâng direct pe umărul COSR, dar aș fi surprins să aud că există acum neînțelegeri și contestări pe marginea bursei.
- De exemplu, vi se pare echitabil să existe federații unde antrenorii să încaseze sume sensibil mai mari decât sportivii?
- Aici au fost deciziile federațiilor. Ele au hotărât cum să împartă banii, având nevoie de antrenori cu expertiză și cu disponibilitate la marea performanță 24 de ore din 24. Plata către tehnicieni e un criteriu eligibil pe această bursă. Acolo unde a fost cazul, sumele au fost achitate ca supliment de primă pentru lot olimpic, fiindcă antrenorii și depun o muncă suplimentară.
"E greu de crezut că sportivii au semnat repetat ca primarul"
- Multe Comitete Olimpice din Europa nu folosesc însă această bursă CIO pentru a finanța antrenorii. E doar o întâmplare?
- Fiecare țară are sistemul ei sportiv și legislativ, propriul model de a lucra cu antrenorul și performerul. Lucrurile nu funcționează după un șablon. Dacă CIO a acceptat și împărțirea din România, înseamnă că e corect și la noi. Nu mă pot raporta la altă țară, ci la ce-mi cere federația și ce-mi permite legea națională. Dacă federația îmi spune că e OK în felul cutare, îi solicit și semnătura de la sportiv și totul e-n regulă.
- Dar ar fi grav dacă semnătura sportivului se obține astfel: i se pune un contract în față, cu o distribuire financiară decisă peste capul lui, fără să fie consultat înainte, i se oferă doar informații minimale și i se spune "Atât iei tu, restul merge în alte zone. Iscălește!"?
- Mi-e greu să cred că s-a lucrat de maniera asta. Ar fi bulversant să se omită informarea sportivului, dar la fel de bulversant ar fi și ca sportivul să semneze ca primarul un contract și apoi să repete chestiunea la fiecare patru luni, pe rapoartele periodice! M-aș mira, pentru că e vorba despre sportivi de mare performanță, nivel la care nu prea mai ai acces azi fără o doză de inteligență. Să semnezi, așa, fără să te uiți, fără să citești?!
"Un antrenor bun nu lucrează pe ochi frumoși"
- Spuneți-mi, vă rog, dacă e corectă sau nu următoarea afirmație: "În ciclul olimpic 2012-2016, antrenorii de lot olimpic au fost finanțați din bursele cuvenite sportivilor".
- Mmmm...nu e corect...dacă CIO dedica banii exclusiv sportivilor, nu-mi dădea voie să-i plătesc și pe antrenori. Eu, dacă sunt președinte sau secretar general la o federație, caut metode să-mi țin un tehnician bun, care nu trăiește și muncește pe ochi frumoși. Și atunci, în afara finanțărilor de la COSR sau MTS sau cluburi, mă interesează și alte surse. Fiecare face ce poate. În alte țări au mecanisme de susținere prin sponsorizare, de exemplu. Dar știți bine sistemul din România. Nu e de criticat, dar se poate discuta, într-adevăr. Sigur, resursa umană principală e sportivul, numai că el nu se poate pregăti singur.
"Dacă scoți un antrenor bun din mediul lui pentru a-l aduce la lotul olimpic, trebuie să-i propui și niște metode de compensare. Fiindcă omul poate renunță la un salariu de la club, mai preda eventual pe la o facultate, avea și familia aproape. Nu e ușor să-l muți peste noapte, să spunem, de la Iași la Constanța"
Florin Mișcă
{{text}}