Mihail Andrei Dufuor va împlini în luna martie 25 de ani, însă în urmă cu 7 ani era unul dintre cei mai talentați juniori din curtea lui Dinamo, ca mijlocaș dreapta.
Caracaleanul de origine franceză a lăsat deoparte fotbalul profesionist și a ales un loc sigur în Poliție.
"Dufi", așa cum îi spun prietenii, a oferit un interviu în exclusivitate pentru GSP.ro în care a vorbit de noua sa pasiune, dar și despre "mafia din fotbalul românesc".
- "Dufi", cum ai început fotbalul și unde?
- Fotbalul l-am început la CSO Caracal la vârsta de 7 ani, acolo fiind și locul unde m-am născut și am crescut. Până la 12 ani am jucat acolo apoi am semnat cu Dinamo București.
- Cum a fost perioada petrecută la Dinamo?
- Am jucat 6 ani pentru Dinamo și am avut parte de un colectiv minunat, cu antrenori profesioniști alături de care am câștigat foarte multe trofee și medalii.
"JUNIORII DE LA DINAMO ERAU MARGINALIZAȚI"
- De ce n-ai mai continuat la Dinamo dacă îți era așa de bine?
- Nu m-am simțit apreciat de conducere. Nu am primit niciodată șansa să joc pentru echipa mare în Liga 1 chiar dacă meritam asta. Atunci nu promovau copiii ca acum, iar juniorii lor erau marginalizați sau împrumutați la alte echipe.
- Ce-ai făcut după episodul Dinamo?
- După timpul petrecut la Dinamo am plecat la Concordia Chiajna, la vârsta de 17 ani, însă m-am chinuit să mă despart de Dinamo. Cereau foarte mulți bani pe mine, nu voiau să-mi dea drumul altfel.
- Cu toate astea n-ai reușit să joci în prima ligă și ai mers în al patrulea eșalon din Germania. De ce această alegere?
- Da, la vârsta de 21 de ani am semnat cu formația SVN Zweibrucken cu care m-am bătut la promovare în liga a 3-a.
- Poți face o comparație între fotbalul românesc și cel german?
- Nu există comparație. Acolo o echipă de liga a 6-a sau a 7-a are câte două-trei terenuri de antrenament, masă după antrenamente, cazare, medic, maseur, tot ce trebuie, iar jucătorii sunt apreciați de conducere. Asta ar trebui să fie normal și în fotbalul nostru. În Liga a 4-a unde am jucat eu aveam meciuri cu mii de spectatori în tribune, televiziune, interviuri, sesiuni de autografe, conferințe de presă. Tot ce trebuia pentru a te simți fotbalist. De altfel acolo am învățat ce înseamnă să fii cu adevărat fotbalist atât financiar, cât și fotbalistic.
- E adevărată vorba care se spune despre nemți că lucrează și la cele mai mici detalii?
- Acolo am avut parte de cele mai grele antrenamente. Am avut un antrenor care nu accepta nici măcar o greșeală în timpul antrenamentelor. La fiecare exercițiu înțeles greșit ne punea în linie și numai noi știm prin ce treceam.
"MI-AU SPUS CĂ SUNT BĂTRÂN LA 22 DE ANI"
- Totuși, ai plecat și de la Zweibrucken. De ce?
- După ce am plecat de la Zweibrucken am dat probe la formația de Liga a 2-a Karlsruhe. Acolo, după 3 zile de antrenamente tehnicianul mi-a spus că o să semnez cu ei. Când a trebuit să mă întâlnesc cu președintele clubului pentru a semna contractul acesta mi-a spus că sunt prea bătrân pentru ei, deși aveam doar 22 de ani. Acesta a fost primul punct când m-am gândit serios să renunț la fotbal. Nu mi-am imaginat că o să mă doară atât de rău și am decis să revin acasă.
- Acum mai joci undeva?
- Joc de plăcere la AS Olimpic București în Liga a 4-a, o fac de plăcere pentru că iubesc fotbalul prea mult. Îmi pare rău că sunt talente la noi care se distrug din cauza patronilor și impresarilor care vor doar să câștige bani de pe urma ta.
- Te mai gândești vreo clipă că poți ajunge să joci în Liga 1?
- Nu mă mai gândesc la fotbalul profesionist pentru că acesta e plin de mafioți care se gândesc doar la profitul lor, nu la plata fotbaliștilor și sănătatea lor. Am ajuns să fim sclavii banilor și să ne milogim pentru salariul pe care îl merităm și pentru care am muncit de mici. Păcatul nostru e că am văzut un fotbal diferit când eram mici și am muncit ani de zile pe ploaie și zăpadă, nu aveam vacanțe, nu ne bucuram de nimic, știam doar să alergăm pentru a ne îndeplini visul. Acum sunt oameni care nu știu ce e conceptul de fotbal. Sper ca toți copiii talentați să ajungă sub comanda lui Gică Hagi. Eu pentru el m-am apucat de fotbal și nu o să regret nicio secundă din viață.
CU CÂINELE PE URMELE DROGURILOR
- Am văzut că ai fost admis în Poliție, mai exact pe un post de ordine publică în calitate de conducător al câinilor de serviciu. Ce înseamnă asta mai exact?
- A ajunge polițist a fost mereu varianta mea de rezervă în caz de o posibilă accidentare. Nu m-am gândit că o să mă retrag din fotbal, dar în condițiile de azi în care fotbaliștii sunt neplătiți cred că un salariu mai mic, dar la zi e mult mai important decât unul dublu venit la 4-5 luni. Ajungem la vârsta la care ne gândim la o familie și la siguranța zilei de mâine pe care ca polițist o să o am și ca un plus pentru asta o să ajung să ajut foarte multă lume lucru pe care mi l-am dorit. Încă n-am început noua mea meserie, însă sunt sigur că nu voi simți că muncesc pentru că iubesc animalele. Când voi primi câinele cu care să lucrez atunci voi vedea exact care sunt atribuțiile mele. Sunt mai multe feluri de câini pe care-i pot primi: de urmă, de droguri etc.
- Tu de fapt nu ești oltean 100%, nu?
- Da, așa e! Dufuor nu e numele corect, de fapt ar fi trebuit să mă numesc Dufour. Bunicul meu așa se numea, el era francez și a venit în România unde s-a și căsătorit. O neatenție în certificatul de naștere al tatălui meu a făcut ca eu să fiu Dufuor în loc de Dufour. Dar important e că m-am născut aici.
"FOTBALUL E PE CALE DE DISPARIȚIE"
- Ce sfat le-ai da tinerilor care practică fotbal și au visuri mărețe?
- Să se gândească la viitorul lor pentru că meseria de fotbalist în România este pe cale de dispariție dacă nu o să intervină cineva care știe cu ce se mănâncă fenomenul. Eu am avot norocul de a învăța toată viața și de a avea și o variantă de rezervă în caz că aș fi pățit ceva rău.
Save
Save
{{text}}