În fotbal, în general, şi în fotbalul românesc, în special, cu greu găseşti oameni cu demnitate. Nu sportivă, ci cea din viaţa de zi cu zi. Acea demnitate care îţi menţine coloana vertebrală cât mai dreaptă, deşi doctorilor nu le prea place asta. :)
Am citit cu admiraţie mesajul postat vineri după-amiază de Gică Poescu pe contul său de pe o reţea de socializare. Era un răspuns la ceea ce spusese Gigi Becali, cu privire la Legea graţierii şi amnistiei, cum că Popescu abia o aşteaptă ca să poată candida din nou la preşedinţia FRF.
Nu e foarte important ce zice Gică despre o posibilă participare la şefia Federaţiei sau cel puţin nu e acum. E însă de apreciat ce spune despre amnistie şi graţiere. "Iar cu privire la continuarea aceleiaşi declaraţii, potrivit căreia protestele din stradă nu contează: eu, întotdeauna în cariera mea, am ţinut cont de părerea oamenilor şi am acţionat fără să ignor acest aspect important. Îmi place să cred că acelaşi lucru se va întâmpla şi acum".
Cu alte cuvinte, Gică Popescu e împotriva unei asemenea legi. De care ar beneficia din plin. Puneţi-vă pentru un moment în pielea lui şi gândiţi-vă dacă aţi fi avut o asemenea reacţie! Cred că oamenii, implicit sportivii, ar trebui judecaţi şi după vorbele şi mesajele lor în spaţiul public, nu doar după fapte.
Cuvintele postate de Gică Popescu ţin loc de orice lecţie de demnitate. La cel mai înalt nivel. I-aţi fi văzut vreodată pe Becali, Iancu, Neţoiu, Borcea, Copos, Penescu, nici nu mai zic de cei din politică deja condamnaţi, să procedeze la fel? Să ai atâta demnitate încât să te situezi de partea lucrurilor drepte şi fireşti, de partea oamenilor din stradă e dovada că de oameni ca Gică Popescu avem nevoie în fotbalul românesc.
Ştiu, îmi veţi spune că a fost condamnat pentru evaziune. Atâta doar că ştie şi el asta, şi-a asumat pedeapsa, a ispăşit-o şi acum gândeşte şi are o poziţie publică mai curată şi mai adevărată decât mulţi dintre cei care n-au călcat vreodată pe culoarele unui tribunal.
Plus că exemplul Uli Hoeness, care conduce unul dintre cluburile de top din lume, Bayern Munchen, după ce a făcut închisoare tot pentru evaziune, mi se pare nu doar cel mai la îndemână, dar e validat întru totul şi fiindcă e dat de Germania. Ne oferă o lecţie perfectă despre reabilitare şi reintegrare în societate.
Dar nu despre revenirea lui Gică Popescu în fotbal e acest comentariu, ci despre lecţii de viaţă. Şi mai ales despre lecţii de demnitate. V-am zis, acel lucru care îţi menţine coloana dreaptă, fără a fi nevoie de gulere cervicale pe care să le porţi hidos şi să mimezi probleme la spate căutând o eliberare condiţionată.
Nu de alta, dar când te tot prefaci că ţi s-a îndoit coloana s-ar putea să rămâi definitiv aşa şi ajungi, în ciuda milioanelor de euro care cad peste tine, să cerşeşti o lege a graţierii şi amnistiei sperând că aşa vei fi curat.
Îl prefer pe Gică Popescu, fără guler cervical fals şi cu o poziţie dreaptă şi corectă faţă de părerea oamenilor din stradă. Îl prefer pe el fiindcă lecţia demnităţii e întotdeauna mai preţioasă decât orice.
Nu doar pentru că ne învaţă să avem onoare, ci pentru că ne arată drumul corect ca să continuăm să fim oameni. Şi să mergem în două picioare, nu să ajungem să ne târâm în 4 labe, pentru a ne atinge un scop sau altul.
{{text}}