Fotbalul oranj înseamnă efort, organizare şi plăcere. Cele trei cuvinte care au salvat şi au definit Olanda în toată istoria sa
Nederlanden, denumirea oficială a Olandei, înseamnă "Ţările de jos".
Cît de Jos, se pune întrebarea? Atît de jos încît aproape jumătate din
suprafaţă se află sub nivelul mării.
De aici începe seria miracolelor.
Ţara la adăpost
Cu secole în urmă, oamenii fugeau din aceste locuri. Ţinut mlăştinos,
umed, mereu inundabil, nesănătos. Mereu se revărsa marea şi strica
totul.
Pe la 1500, cînd noi ne băteam cu turcii, olandezii au cărat cu
spinarea şi cu roaba mii de tone de pămînt şi piatră, făcînd astfel
diguri şi punînd ţara la adăpost.
Cu timpul, mlaştinile au fost desecate, iar apa, condusă prin mii de
canale. S-au creat astfel teritorii noi, numite poldere, pe care s-au
dezvoltat oraşe. Pericolul inundaţiilor însă n-a trecut, mai ales că se
vorbeşte tot mai mult de încălzirea globală, implicit de topirea
calotelor glaciare de la cei doi Poli.
Guvernul de la Haga are un proiect prin care fiecare cetăţean trebuie
să contribuie cu o sumă, în jur de 100 de euro pe an, la consolidarea
digurilor.
Grandoare si decadenta
Alături de miracolul natural stă miracolul uman. Oamenii au trăit, sute de ani, în condiţii aspre şi austere.
Apoi, istoria s-a îmblănzit. În coffee-shopuri drogurile se vindeau şi
se vînd încă la liber. Înainte de 1980, 70%din populaţie părăsise
religia creştină sau rupsese legăturile cu biserica, protestantă sau
catolică, nemaitrecîndu-i pragul cu anii.
Statul a intervenit şi a pus bazele a ceea ce s-a numit "renaştere
etică". Rezultatele se văd. Şomajul a scăzut la 9 la sută, cifră
rezonabilă în Uniunea Europeană. Venitul mediu s-a ridicat, ajungînd la
aproape 2.000 de euro. Cu toate acestea, Red Light District şi
drogurile uşoare au rămas la locul lor. "Renaşterea etică" e contestată
de organizaţii naţionaliste care susţin că aceste două elemente,
curvele şi drogurile, asigură Olandei o identitate tot mai greu de
păstrat în mijlocul unei Uniuni Europene indistincte.
Fotbal de placere
Dar curvele şi drogurile sînt mai mult ale străinilor. Localnicii muncesc mult, iar în week-end beau bere şi se duc la fotbal.
Fotbalul e element de bază şi subiect de permanentă dispută într-o
societate căreia regulile şi disciplina nu-i prea dau motive să se
certe. Există mii de terenuri.
Fiecare sat are stadionul său gazonat, întreţinut. Deşi ţara e strîmtă,
40.000 de kilometri, un pic mai mare decît Oltenia, febra imobiliară
încă n-a înghiţit bazele sportive. Oamenii joacă fotbal de plăcere,
atunci cînd n-o fac organizat, la nivel de amatori. Cînd nu joacă
fotbal, patinează sau merg cu bicicletele. Nu e nici o surpriză să vezi
o respectabilă doamnă, de 80 de ani, venind de la cumpărături cu
bicicleta.
Peste tot simţi respectul faţă de tradiţie. Ca această pereche de
ghete, din muzeul Ajax, veche încă de cînd Van Basten, selecţionerul de
azi, era junior.
{{text}}